Atacul de panica nu este o tulburare in sine. Este o manifestare care apare in relatie cu starile de anxietate. Poate aparea ca urmare a unei perioade indelungate de stari de anxietate (cunoscute persoanei = constientizate) sau brusc, in situatia in care starea de anxietate (motivul) nu a fost constientizata, si atunci apare ca un semnal care arata ca ceva se intampla.
Atacul de panica reprezinta o stare de teama sau un disconfort fizic intens, care apar brusc si dureaza pana la zece minute.
In timpul atacurilor de panica, se traiesc la intensitate maxima urmatoarele simptome:
– palpitatii, batai puternice ale inimii, puls accelerat
– transpiratie, tremur al corpului/membrelor, amorteli ale unor parti ale corpului
– senzatia de lipsa de aer, de dificultate de a respira sau dimpotriva, respiratie accelerata
– senzatia de ameteala, de lesin, de instabilitate sau slabiciune maxima
– senzatia de derealizare, de depersonalizare
– teama de a nu-si pierde controlul, de a nu innebuni, de a nu muri
– nevoia imperioasa de a parasi locul in care se afla
a) Apare ca o incercare inconstienta a organismului de a descarca o stare pe care nu o mai poate suporta (contine). Starile neplacute care descriu un atac de panica (AP) sunt de fapt o descarcare a ceea ce a existat in interior (chiar daca nu a fost constientizata starea interioara).
b) AP este in acelasi timp un simptom, o incercare a organismului de a semnala o stare interioara de suferinta care trebuie tratata. Putem sa tratam simptomul prin diverse masuri (de ex. medicatie), dar daca nu vom incerca sa aflam si sa tratam cauza, simptomul va reveni.
c) AP este direct proportional ca intensitate cu starea interna ce trebuie descarcata. In starile de anxietate usoara, este posibil ca AP sa nu apara, dar in starile de anxietate intensa si continua devine foarte probabil sa se produca un astfel de atac.
d) AP poate fi vazut ca un fel de mecanism de aparare al organismului, care incearca sa se protejeze de o stare pe care nu o mai poate gestiona, prin descarcarea ei, fapt demonstrat prin faptul ca, o perioada de timp dupa un atac de panica, persoana se simte mai bine.
e) AP este extrem de neplacut. Din momentul in care s-a petrecut, persoana va dezvolta teama de un nou AP, fapt care nu va face decat sa alimenteze starea de anxietate si sa declanseze un alt AP (un cerc vicios autoalimentat). Din pacate, aceasta nu va face decat sa complice situatia, caci persoana se va indeparta de cauza initiala a anxietatii (ce a declansat initial atacul) si se va concentra pe efect/simptom, agravandu-si starea.
f) A vedea AP ca un fel de mecanism de aparare (punctul d) este esential pentru a intelege felul in care functionezi atunci cand suferi de anxietate si atac de panica: fiind un mecanism de aparare, AP nu incearca sa distruga organismul, ci sa-l protejeze. Din aceasta cauza, nimeni, niciodata, nu a lesinat, nu a suferit un atac de cord, nu a innebunit si nu a murit din cauza unui atac de panica.
g) Chiar daca majoritatea AP apar ”din senin” fara semne care sa le anunte, exista intotdeauna niste cauze. Uneori aceste cauze pot exista ani de zile, cu mult timp inainte ca AP sa apara. Mintea umana nu face nimic intamplator. Nu exista nici o persoana care sa se trezeasca dimineata si sa spuna: ”eu astazi fac un atac de panica”. Exista intotdeauna niste cauze care trebuie descoperite, iar asta urmareste psihoterapia.
