Definitia anxietatii

Anxietatea este starea patologica ce se caracterizeaza printr-o stare de „teama fara obiect” (fara o cauza clara) si este insotita de semne si simptome care indica o activitate crescuta a sistemului nervos.

Manifestari fiziologice ale anxietatii

Iata semnele somatice care insotesc starea de anxietate:

– tremor, tresariri musculare, tensiune musculara, dureri lombare, cefalee, ameteli

– dificultati de respiratie sau respiratie accelerata

– fatigabilitate (stare de oboseala accentuata fara un efort corespunzator)

– roseata sau paloarea pielii, transpiratie sau senzatie de cald/rece, maini reci

– palpitatii, puls accelerat

– urinat frecvent, diaree, „sindromul colonului iritabil”

– dificultati de inghitire, senzatia de „nod in gat”

Simptome psihologice ale anxietatii

Pe langa manifestarile fiziologice descrise anterior, putem recunoaste anxietatea prin prezenta urmatoarelor simptome:

– senzatia de frica (fara un motiv clar)

– dificultati de atentie, concentrare si memorie

– senzatia de agitatie, de ingrijorare excesiva

– ganduri legate de teama, scenarii in acest sens (inchipuirea unor situatii care produc teama)

– insomnie

– scaderea dorintei sexuale

ATENTIE !

Semnele si simptomele anxietatii prezentate mai sus pot insoti o multime de alte conditii medicale. Este necesar ca o evaluare corecta a situatiei sa fie facuta de catre un specialist cu experienta (psiholog, psihiatru).

Pentru ca o situatie sa fie considerata o tulburare, o problema reala, este necesar sa existe mai multi factori (prezenti in acelasi timp si care coreleaza intre ei):

– prezenta semnelor si simptomelor specifice

– o perioada de timp de cel putin sase luni in care semnele si simptomele sa fie prezente („mai degraba prezente decat absente” de-alungul perioadei)

– sa existe o afectare clara (si importanta) a functionalitatii generale (viata personala, familiala, profesionala, intima, etc.)

– sa nu existe o alta conditie medicala (boala) sau situatie (eveniment) care ar putea sa provoace semnele si simptomele existente

– sa nu existe o substanta care sa fie responsabila de starile in cauza (droguri, stimulente, medicamente, alte substante chimice, etc.)

In cazul in care conditiile de mai sus nu sunt indeplinite simultan si corelativ, nu putem stabili diagnosticul de anxietate. Tocmai datorita complexitatii factorilor care trebuie investigati, dar si datorita implicatiilor pe care le are stabilirea unui diagnostic corect in tratarea persoanei, este imperios necesar ca diagnosticarea anxietatii sa fie facuta intotdeauna de catre un specialist, si anume un psiholog sau un psihiatru.