Experienta mea ca psihoterapeut vine dintr-o activitate ce insumeaza deja sute de cazuri tratate, atat datorita activitatii dintr-un spital de psihiatrie, cat si dintr-o clinica particulara, ambele localizate in Bucuresti. Avantajul de a lucra atat cu patologia, cat si cu normalitatea psihica imi ofera o perspectiva mai larga asupra functionarii fiintei umane, dar si o diferentiere mai fina intre ideea de sanatate si boala.
Activitatea mea ca psihoterapeut incepe acolo unde activitatea de psiholog se incheie. Psihologul clinician evalueaza, si, daca este cazul, pune un diagnostic. Psihoterapeutul incepe sa lucreze cu persoana pentru a rezolva situatia. Diferentierea intre termeni, profesii si competente este esentiala: ca psiholog am urmat o facultate de 4 ani si un master de 2 ani. Ca psihoterapeut am urmat inca o scoala de 4 ani, 5 ani de analiza personala (400 de ore de terapie personala) si 5 ani de supervizare.
Scopul major al formei de psihoterapie pe care o practic – psihoterapie psihanalitica – este de a ajuta persoana sa dezvolte intelegere in legatura cu conflictele inconstiente (profunde), care se bazeaza pe dorinte nerezolvate, evenimente traumatice timpurii sau alte situatii. Conflictele inconstiente pot ajunge sa se manifeste in asa fel incat sa impiedice dezvoltarea persoanei sau functionarea normala a acesteia in diverse directii: in relatii, in familie, in viata profesionala, sociala etc. Nici o persoana nu se trezeste intr-o dimineata si spune: ”eu astazi fac un atac de panica” sau ”eu de astazi fac depresie”. Exista intotdeauna niste cauze care pot sta ascunse ani de zile, provocand suferinta. Aceste cauze ies la iveala intai prin semne si simptome. Psihoterapia urmareste descoperirea si tratarea cauzelor ascunse care au dus la dezvoltarea unei tulburari. Nu poti gasi o solutie daca nu intelegi ce cauzeaza problema. Nu poti intelege si nici schimba ceea ce nu cunosti. Aceasta este esenta psihoterapiei psihanalitice.
Analiza emotiilor, gandurilor si sentimentelor presupune un grad mare de autocunoastere si conduce la descoperirea beneficiilor cunoasterii de sine. Persoana va intelege natura problemelor pe care le are si va dezvolta mecanisme de adaptare noi, mai sanatoase, precum si mecanisme de interactiune si comportament ce ii vor permite o functionare adecvata si implinirea personala.
Avantajul major al acestei metode, fata de alte metode psihoterapeutice, consta in faptul ca reprezinta atat o metoda psihoterapeutica, cat si o metoda de sondare a psihicului. Aceasta inseamna ca poate fi utilizata atat de persoanele cu diverse probleme de natura psihica, cat si de catre persoanele normale ce doresc dezvoltarea gradului de autocunoastere, respectiv aducerea la maximum a calitatilor proprii. Un alt avantaj este adaptabilitatea abordarii la o multitudine de probleme si situatii. Psihoterapia psihanalitica poate sa fie o interventie atat de scurta durata, focalizata pe o situatie anume, cat si de lunga durata atunci cand situatia o cere. Este o forma de psihoterapie care se utilizeaza cu succes in tratarea tuturor tulburarilor psihice.
