Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti
Pare ca rezerva de prostie a politicienilor nostri este inepuizabila. Zilele acestea face furori o alta elucubratie prezentata ca „salvarea poporului” si anume asa numita lege „a mamelor eroine”. Politicianul roman loveste din nou, facand ce stie el mai bine, adica o lege nu pentru toti cetatenii ci pentru o parte a lor. Cu alte cuvinte „unele mame sunt mai egale decat altele”. Daca nu ai cel putin trei copii statul nu se uita la tine si iti arunca in continuare in fata cei 84 de lei pe luna cu care sa-ti cresti copilul. Pe…luna s-ar putea sa poti sa-ti cresti copilul cu acesti bani, dar pe Pamant, nu.
Dincolo de discriminarea uriasa pe care o produce si o alimenteaza, dincolo de populismul facil legea nu are nici o motivare reala si…realista, aratand lipsa crasa de minime cunostinte in domeniu a autorului. Buna intentie paveaza, cum bine stim, drumul spre Iad. Este simplu, se pare, sa faci legi, este mai greu insa sa le gandesti inainte. Este simplu, pentru ca nu trebuie sa platesti tu efectele pe care le-ar produce o astfel de elucubratie periculoasa. A facut autorul vreun calcul cate familii cu cel putin trei copii exista deja si ce efort financiar ar fi acesta pentru un buget oricum in pragul colapsului? Solutii de cheltuit banii vor fi intotdeauna, solutii de facut banii insa, din ce in ce mai putine. Care este viteza cu care se deschid fabrici si afaceri in Romania, cu care se creeaza locuri de munca platite decent? Cati dintre asistatii social sunt integrati social si economic pe an?
Ca intotdeauna se arunca in joc argumente emotionale: scaderea natalitatii, vazuta ca amenintare la viata acestui popor si vesnica poveste cu „cine ne plateste pensiile”. Dar in loc sa gandeasca solutii viabile si pe termen lung, reale si sustenabile, este mai usor sa arunce cu banii nostri, da, ai nostri, ca „Statul” nu are banii lui, adusi de acasa de catre politicieni.
Sociologul, psihologul si…omul din mine se revolta atunci cand aud, din nou si din nou, povestea cu natalitatea. Argumentele sunt subtiri, imbracate manipulativ si apocaliptic in jumatati de adevar.
Inainte de toate, doua fapte sustinute de multe cercetari sociologice:
– cu cat oamenii sunt mai needucati cu atat fac mai multi copii
– cu cat sunt mai needucati cu atat scade varsta la care vor avea copii
Constatarile, valabile in toata lumea, sunt direct proportionale cu marimea populatiei. Adica o populatie (popor), cu cat este mai mare si are mai multi needucati, cu atat va creste intr-o anume parte a ei, partea saraca si needucata. Cu cat se intampla aceasta, cu atat se pune mai mare presiune pe partea de sustinere financiara-sociala a tarii respective (asa-numitul „ajutor social”). Analiza statistica a nasterilor si a relatiei dintre numarul de copii nascuti si standardul general al familiei (nivelul de educatie) din tara noastra ar demonstra usor afirmatiile de mai sus.
Educatia, in sensul ei cel mai profund si complex inseamna si capacitatea de a gandi in mai multe directii, de a anticipa si planifica, de a asuma propriile decizii. Acesta este motivul pentru care omul cu o anume educatie ia decizia de a avea un copil din ce in ce mai tarziu. Este, pe de o parte preocupat de propria viata, pe care sa si-o traiasca la maximum si implinit, prin sine si pentru sine, dar si la consecintele nasterii unui copil care inseamna timp, costuri, responsabilitate si o multime de alte lucruri. Omul educat nu face un copil pentru a lua bani de la stat ci ca o implinire personala; el asteapta insa de la Stat macar sa fie recunoscut si apreciat. Omul cu o minima educatie se gandeste la ingrijirea, cresterea si educatia copilului si isi asuma asta. Acestia sunt oamenii care nu se bazeaza pe stat ca sa-si creasca copilul, nici nu ar putea-o face cu mizeria de indemnizatie pe care o ofera statul. Vor insa minimul respect pentru ceea ce fac pentru societate, pentru ceea ce dau ei societatii.
Autorul legii nu s-a uitat la structura ajutorului social din aceasta tara, pentru a-si face o idee cam cum stam cu raportul dintre ceea ce oferim societatii din care facem parte si ceea ce…luam de la ea. In aceasta parte a populatiei, asa numitii „asistati social” se afla cel mai mare numar de familii cu mai mult de trei copii. Sunt familii care nu ofera mare lucru societatii, nici macar copii, care, datorita lipsei conditiilor decente de crestere si educatie nu vor putea deveni parte reala a societatii ci se vor situa mai degraba la marginea ei.
Legea in discutie nu spune nimic de conditii de crestere, de educatie a acestei parti a societatii si nici a celeilalte, nu vorbeste despre crese, gradinite, scoli, policlinici, spitale, programe de educatie si planificare familiala, de sistemul de asistenta social mort si neingropat, de lipsa minimelor conditii sanitare in multe parti ale tarii etc. Nu vorbeste nici de inlesnirea adoptiei, de programe gratuite de tratament si interventii de fertilizare artificiala etc. Nu vorbeste despre nimic altceva. O lege de cateva randuri care anunta sec ce are de gand sa faca.
O alta mizerie, prezentata din nou si din nou apocaliptic, este povestea cu pensiile. Realitatea este ca fiecare isi plateste pensia, prin banii pe care i-a cotizat ani si ani de zile. Sistemul nostru este insa cel care functioneaza gresit, si pune laolalta banii, din care se infrupta cine-stie-cine. Realitatea este ca nimeni nu stie sa-ti spuna cati bani ai platit la bani si care este pensia reala pe care ar trebui sa o primesti. Sistemul de calcul este si el elucubrant. Sistemul de pensii actual este o o nebuloasa pentru toata lumea. Tocmai de asta se folosesc cei care au „borcanul cu miere”. La adapostul nebuloasei, fondul de pensii este „sacul fara fund” al guvernelor incapabile de solutii autentice, sustenabile, care sa rezolve situatia de fond. In realitate sistemul de pensii este un sistem de tip piramidal care va functiona atat timp cat cei care cotizeaza sunt mai multi decat cei care incaseaza, si asta nu poate functiona la infinit. Solutia este relativ simpla: fiecare persoana care cotizeaza sa aiba un cont bancar individual, in care sa se verse cotizatia pentru pensie, care este foarte usor de urmarit (aidoma conturilor in care facem depozite la banci). Fiecare sa poata sa-si urmareasca banii, sa depuna mai mult daca doreste, fara posibilitatea de a-i utiliza inainte de pensionare. Ar fi ca un depozit pe termen foarte lung, situatie in care este usor de aflat cati bani detii, dobanzi, in orice clipa. Un simplu extras de cont iti va spune cu precizie cati bani ai strans. Solutii sunt, cine sa le gaseasca/aplice ?
Daca largim perspectiva asupra natalitatii, se adauga noi elemente, atat locale/nationale cat si planetare:
– planeta este deja suprapopulata, resursele in scadere abrupta; in aceste conditii sa vorbim despre cresterea populatiei si nu despre controlul si calitatea ei este cel putin nepotrivit;
– national – este de discutat mult si bine: in loc sa ne ingrijim sa aiba cine sa munceasca si unde dintre cei deja existenti, trebuie sa facem…altii?!
Nu vorbeste nimeni despre actualii tineri si adulti care nu au unde sa munceasca si nici perspective prea atragatoare, drept care pleaca aiurea prin lume.
Nu vorbeste nimeni despre natalitatea in randul populatiei sarace: parinti care nu merita sa se numeasca parinti, copii neinregistrati oficial, copii abandonati pe strada, la spital sau in alte locuri.
Nu vorbeste nimeni despre persoanele cu suferinte fizice sau psihice grave care nu ar trebui sa aiba copii, caci ii condamna inca dinainte de a se naste la o viata de tristete, suferinta si boala.
Nu vorbeste nimeni de actualul sistem de ajutor social care stimuleaza nemunca si facutul de copii exploatati financiar.
In fine, nu se vorbeste nici despre batranete in Romania. In tarile civilizate, problema cu scaderea populatiei este legata si de cresterea numarului de persoane in varsta. In Romania, cine va mai vedea batrani cu varste peste 70-80 de ani din generatiile actuale? Crud dar extrem de adevarat. Sistemul de sanatate romanesc este la ani lumina de cel despre care se vorbeste in tarile cu adevarat civilizate. Varsta de pensionare se mareste, durata de viata nu! O cruda solutie pentru a nu mai ajunge la pensie, ca sa folosesti banii pe care oricum nu va mai avea nici sa-i produca… A, sa nu uit, mai este si „minunatul” sistem de educatie romanesc, gratuit (??!!) in care copii, in prima zi de scoala, primesc…lista cu cartile si materialele auxiliare pe care trebuie sa le…cumpere…Urmeaza fabricile de afterschool, meditatiile etc.
Iata despre cate ar trebui sa se vorbeasca, sa se gaseasca solutii sanatoase si sustenabile.
In rest…faceti copii, pentru tara si popor…
