In viata oricarei persoane exista momente, evenimente sau situatii in care trairea unei stari de tristete adanca este normala, fireasca: acestea sunt legate in general de pierderea sau separarea de un membru al familiei (divort, deces) sau de o persoana apropiata, pierderea locului de munca, un accident cu urmari grave, o boala grea etc.

Depresia privita insa ca boala se diferentiaza prin intensitatea, durata si profunzimea suferintei, a tristetii, si mai ales prin faptul ca aceste trairi impiedica functionalitatea (pe toate planurile) individului.

Depresia se caracterizeaza prin trairea unui sentiment adanc de tristete, plans frecvent, sentimente de vinovatie, iritabilitate, teama, tensiune psihica, tendinta de retragere, lipsa de energie, dificultati de concentrare, scaderea apetitului, somn dificil, lipsa poftei de viata.

Aparitia acestei stari este in stransa relatia cu problemele de comunicare cu ceilalti (familie, partener, persoane apropiate). Sentimentul de a fi neinteles, neapreciat, nerespectat, de a nu primi dragoste sau afectiune imping persoana la izolare, fapt ce determina ruptura totala in comunicarea cu ceilalti. In acelasi timp persoana simte un puternic sentiment de inutilitate, de lipsa de valoare, fapt ce ii zdruncina puternic increderea in sine si in fortele proprii. Urmeaza izolarea totala si singuratatea, stari care adancesc sentimentul si tristete si inutilitate rezulta inchiderea intr-un cerc vicios din care iesirea nu mai este vizibila. In paralel cu aceste stari exista sentimente de teama si anxietate puternica – ce poate fi mai neplacut decat sa te simti singur si parasit, fara un sprijin sau un ajutor, fara a sti ce iti aduce ziua de maine.

Exista multe cauze ale aparitiei depresiei, si putem aminti cateva dintre ele: lipsa increderii in sine si in puterea proprie, respectiv o imagine de sine defavorabila, dar si „uitarea” limitelor de autoprotectie (depresivul traieste adesea pentru si prin „ceilalti”). Nevoia de afectiune si de atentie a acestor persoane este atat de mare incat anihileaza propriile instincte de supravietuire, consumandu-si energia, viata si timpul in derularea unor ganduri si scenarii ce nu au legatura cu realitatea si nici ci propria lor viata, ci cu a altora.

Cu toate acestea depresia este o afectiune ce poata fi tratata, cu mari sanse de vindecare, cu atat mai mult cu cat diagnosticarea si tratamentul se realizeaza cel mai devreme posibil. In cele scrise mai sus sunt cuprinse tot atatea cai si metode de adordare psihoterapeutica. In cazul depresiei, psihoterapia poate face diferenta intre o viata pierduta si una (re)castigata.