Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti
www.psihologultau.net; www.psihoterapeutultau.net
Aud din ce in ce mai des in jurul meu o expresie care pare ca intrat in vocabularul comun: „sa dea Dumnezeu!”.
Cineva este bolnav, auzim imediat: „sa-i dea Dumnezeu sanatate”. Are cineva un proces – „sa dea Dumnezeu sa i se faca dreptate”. Rezultatele copilului la scoala sunt proaste – „sa dea Dumnezeu sa aiba noroc/minte”. Exemplele pot continua…
Atentie! Aceasta nu este o discutie despre credinta, religie etc. etc. Ci este o discutie despre…OM. Unde mai este Omul…lui Dumnezeu? El ce mai face? Sta si se roaga pentru sanatate dar nu mai construieste spitale. Se roaga pentru dreptate dar nu ridica tribunale. Vrea educatie si intelepciune dar inchide scoli si darama gradinite. Cere apa pentru recolte dar fura sistemele de irigatii si le face garduri si pavele. Se plange de inundatii si crede ca „Domnul s-a suparat pe noi” dar taie paduri fara mila…
Ne apropiem de alegeri. Domnul apare imediat in discurs. In discursul acelorasi indivizi care ne fura, mint, distrug si inseala de ani de zile. Unde este Omul care sa puna cap blasfemiei? Va spun eu: se roaga, ca…Domnul sa le dea gandul bun (?!?!) conducatorilor nostri…
Nihil sine Deo!
Interpretarea „moderna” a acestei invataturi nu-l mai cuprinde si pe om. S-au uitat cu desavarsire celelalte expresii: „ajuta-te singur”, „Domnul iti da dar…”. Din pacate, omul a uitat sa se ajute pe sine si a inceput sa astepte totul de la pronia cereasca. Omul lipseste din propria lui existenta. Iar daca el este absent, Dumnezeu pe cine sa mai ajute? Cui sa-i mai raspunda?
Prea mult Dumnezeu…
…prea putin Om
