Asistam, de ceva vreme, la o prezenta din ce in ce mai agresiva a bisericii in viata publica. Preotii, ca reprezentati ai institutiei, sunt nelipsiti din dezbaterile publice, fie ca sunt ele directe sau virtuale (online). Spatiul virtual, deunazi hulit, este acum asaltat de preotii “bloggeri” sau de acolitii lor fanatici. Nu exista forum si comentariu asupra unei chestiuni fara sa apara imediat citate din Biblie, afurisenii sau amenintari cu focul etern si cu fiertul in cazane.
Preotii sunt in tot si in toate, sfintind in stanga si-n dreapta fabrici si uzine, birouri de firma, automobile s.a, tinand mai putin cont de faptul ca toate sunt obtinute cu “ochiul necuratului” (a se citi: cu bani). Institutia bisericii detine televiziuni, radiouri, ziare si reviste, magazine si multe alte afaceri…lumesti, care aduc castiguri foarte importante.
Se fac presiuni ca religia sa fie prezenta in scoli si licee, in spitale si aproape peste tot unde este posibil. Pe de alta parte, cufundati intr-un materialism foarte pamantesc, reprezentantii de vaza ai bisericii, preasfintii si preainaltii ataca statul din toate pozitiile, dovada nenumaratele procese pe rol pentru retrocedarea de terenuri uriase, cladiri, paduri s.a.m.d., aflate vezi-Doamne in posesia bisericii de la Moise incoace.
Delirul grandomanic este completat cu biserica bisericilor, cu catedrala catedralelor, nu intamplator asezata foarte aproape de un alt simbol al grandomaniei delirante – “Casa Poporului” (care de fapt nu a fost si probabil nu va fi niciodata a poporului…). Insasi denumirea si aparitia prelatilor este blasfemiatoare: invesmantati in fireturi si acoperiti cu giuvaericale autonumitii preasfinti si inalti, fara urma de zambet, ingaduinta si sfintenie pe chip domina arogant multimile umile.
Biserica nu raspunde in fata nimanui, ce taxe, ce impozite, ce chitante? Doar cer, oferind prea putin (sau deloc, in schimb). Dovada fatarniciei maxime sunt masinile si resedintele luxoase, casele de vacanta si, in destule cazuri, afacerile pe care le desfasoara, desi predica cu ardoare cumpatarea, intelegerea, ajutorul aproapelui etc. Unde sunt cele 10 porunci? Doar in Cartea cartilor, predicata multimilor. Pacatul? Este prezent din plin chiar in altar sau la capul decedatului, acolo unde (fara rusine sau intelegere) ti se cere sa mai plusezi la bani, caci altfel adio slujba si iertarea pacatelor.
Cu alte cuvinte, biserica (institutia bisericii) a pierdut contactul cu realitatea, si are un comportament din ce in ce mai ciudat si mai conflict cu toate invataturile pe care ni le propovaduieste. Tocmai aceasta ii va aduce pieirea, caci in cele din urma, oamenii se vor trezi la realitate si o vor parasi.
Poate ca nu este prea tarziu sa redeschidem discutiile asupra Credintei, si a ceea ce inseamna ea cu adevarat pentru Om. Sa eliminam un intermediar care nu face decat sa ingreuneze viata. Adevarata Iertare, adevaratul Om nu se roaga la “chip cioplit” si nu crede in “falsi apostoli” ascunsi in sutane aurite si-n limuzine luxoase.
De ce umilinta si teama? – asa cum ne indeamna “actuala” biserica, si nu iubire si respect al aproapelui? De cand Credinta inseamna sa cotizezi la biserica, direct sau indirect?