V-ați întrebat vreodată de ce oameni inteligenți, educați, iau decizii greșite? Ați observat că și oamenii inteligenți pot fi manipulați, uneori chiar într-un mod grosolan?
Iată niște explicații care te vor surprinde!

Inteligența este un concept care este de multă vreme discutat și…disputat. De-alungul vremii au fost multe încercări de a defini inteligența:

Abordarea tradițională  a propus ideea că inteligența este un factor general care stă la baza tuturor abilităților cognitive. Cu alte cuvinte, o persoană care obține scoruri ridicate la un tip de test de inteligență va tinde să aibă performanțe înalte și la alte tipuri de test, sugerând existența unui factor comun. Treizeci de ani mai târziu apare Abordarea multifactorială care argumentează că inteligența nu se rezumă la un singur factor general, ci la mai multe abilități primare, cum ar fi:

  • Înțelegerea verbală
  • Fluența verbală
  • Abilitatea numerică
  • Abilitatea spațială
  • Memoria
  • Raționamentul
  • Viteza de percepție

În această viziune, inteligența este compusă din mai multe dimensiuni distincte, fiecare contribuind la performanța cognitivă.Cincizeci de ani lucrurile rămân cam la fel până apare Teoria inteligențelor multiple care avansează ideea că nu există o singură formă de inteligență, ci forme multiple: lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă (și ulterior chiar inteligența existențială).

Dar să nu zăbovim prea mult asupra subiectului. Mai amintim doar că cea mai recentă abordare consideră că inteligența are trei componente principale:

  • Componenta analitică (sau „academică”): abilitatea de a analiza, de a compara, de a evalua
  • Componenta creativă: abilitatea de a inventa, de a descoperi, de a face conexiuni neobișnuite.
  • Componenta practică: abilitatea de a aplica cunoștințe în situații reale și de a te adapta eficient.

Sternberg a pus accent pe faptul că succesul în viață nu este dictat numai de inteligența analitică (cea mai testată de testele IQ), ci și de latura creativă și practică.

Fenomenul conform căruia chiar și persoane cu studii superioare, considerate inteligente, educate pot fi manipulate nu este deloc surprinzător în psihologie. Iată câteva motive și mecanisme care pot explica de ce se întâmplă acest lucru:

Heuristici și bias-uri cognitive

Heuristica autorității: oamenii tind să dea crezare sau să urmeze indicațiile unor surse considerate „experte” sau „autoritare”. Chiar și o persoană educată poate să cadă în capcana de a considera credibile anumite figuri sau informații doar pentru că par a fi „autorizați”.

Confirmarea părerilor: indiferent de nivelul de educație, avem tendința să căutăm (și să reținem) informațiile care ne confirmă convingerile existente și să ignorăm sau să minimalizăm dovezile contrare. În mediul online, de exemplu, algoritmii social media pot amplifica acest fenomen.

Efectul de turmă: la fel ca orice altă persoană, cineva cu studii superioare poate prelua opinia grupului majoritar, mai ales dacă se află într-un context social puternic (colegi, prieteni, familie, mediu profesional).

Iluzia cunoașterii și supraîncrederea

O diplomă universitară sau chiar și titluri academice pot induce o falsă impresie că persoana „știe” mai mult sau că este imună la manipulare. Această supraîncredere face ca individul să nu-și verifice întotdeauna critic sursele de informație.

De multe ori, cunoașterea poate fi foarte specializată într-un domeniu, ceea ce nu garantează un spirit critic puternic în afara acelui domeniu.

Contextul emoțional și social

Oricât de rațională ar fi o persoană, stresul, anxietatea, teama, presiunea socială sau dorința de apartenență pot genera vulnerabilitate la manipulare.

De exemplu, mesajele care apelează la emoții (teamă, furie, entuziasm) pot fi foarte convingătoare. Studiile arată că, în condiții de stres sau incertitudine, oamenii caută repere, chiar dacă nu neapărat din surse obiective sau verificate.

Educația vs. antrenarea gândirii critice

Faptul că o persoană are studii superioare nu înseamnă neapărat că a dezvoltat competențe solide de gândire critică, de analiză a surselor și de evaluare a informației.

Curriculumul universitar nu pune mereu accentul pe formarea unei atitudini critice față de informația din exterior. În plus, nu toate universitățile sau domeniile de studiu promovează cu aceeași intensitate scepticismul constructiv.

Asimetria informației și complexitatea lumii moderne

În prezent, suntem expuși la o cantitate uriașă de informații (social media, știri, bloguri, podcasturi). Chiar și cei instruiți pot fi suprasolicitați și pot ajunge să preia „pe încredere” anumite informații.

Manipulatorii (fie că vorbim de marketing agresiv, propagandă politică sau alt tip de influențare) utilizează tehnici tot mai rafinate pentru a exploata punctele slabe și bias-urile umane.

Nivelul de specializare necesar pentru a înțelege complet un subiect poate fi foarte ridicat, iar un individ educat într-un domeniu nu este neapărat expert în altul.

Apartenența ideologică sau de grup

Poți fi influențat dacă informațiile vin din partea unui grup cu care te identifici (o mișcare politică, un grup religios, colegi de breaslă etc.). Astfel, bias-ul de confirmare se combină cu loialitatea față de grup și cu teama de a nu fi exclus.

Această dinamică socială poate fi mai puternică decât analiza rațională a datelor.

Concluzie

Nu există o „imunitate” automată la manipulare doar pentru că cineva a urmat studii superioare. Factorii precum bias-urile cognitive, presiunea socială, supraîncrederea, lipsa antrenamentului în gândire critică și manipulările emoționale fac ca orice individ să fie susceptibil, într-o anumită măsură, la influențarea externă. Ceea ce poate ajuta la limitarea manipulării este menținerea unui scepticism sănătos, verificarea surselor, cautarea de contra-argumente și exercițiul constant al gândirii critice, indiferent de nivelul de studii.

P.S. La toate acestea adaug încă o idee, extrem de simplă: oamenii inteligenți pot avea interese de moment, unele dintre ele atât de puternice încât să învingă educația și pregătirea academică (înavuțirea, puterea, o poziție politică etc.)

Valentin Pescaru

Psiholog expert, psihoterapeut