Una dintre sintagmele des menționate în ultima vreme este: ”trezire spirituală”.
Pentru cei interesați de cunoaștere, de dezvoltare personală conceptul de trezire spirituală reprezintă o transformare profundă a conștiinței și a percepției umane.
Din site-ul unuia dintre cei care se descriu ca fiind maeștrii ai trezirii spirituale, având un adevărat program de ”trezire” am extras următoarele aspecte care ar fi specifice ”treziților spiritual”:
”Conștiință de sine crescută: trezirea spirituală începe adesea cu o conștiință sporită de sine, unde individul devine mai atent la gândurile, emoțiile și acțiunile sale. Deobicei acest lucru duce la o conștientizare a acțiunilor mai profundă și la căutarea sensului vieții.
Căutarea sensului (personal/al vieții): persoanele care trăiesc trezirea spirituală încep adesea să caute înțelesul profund al vieții și al existenței lor. Își pun întrebări despre natura realității și despre scopul lor în viață.
Conștiența interconectării: o altă parte esențială a trezirii spirituale este realizarea interconectării tuturor ființelor și a întregii existențe. Persoanele care trăiesc această trezire, înțeleg că totul este legat și că acțiunile lor au un impact asupra întregii lumi.
Căutarea unor practici spirituale: pe măsură ce trezirea spirituală avansează, mulți oameni încep să exploreze diferite practici spirituale, cum ar fi meditația, yoga, contemplarea sau alte modalități de conectare la origine, la sine sau la Divin.
Transformarea personală: trezirea spirituală duce, adesea, la o transformare profundă a personalității și a valorilor individului. Oamenii încep să renunțe la vechile modele de gândire și de comportament, care nu mai sunt în rezonanță cu noul lor nivel de conștiență.”
La acestea îmi permit să adaug, din propria mea experiență, căpătată din întâlnirea cu diferiți profesori sau maeștri spirituali:
Moderația: persoanele trezite spiritual sunt persoane moderate, în general mai retrase,calme. Foarte înțelegători cu cei mai puțini spirituali sau aflați pe trepte de cunoaștere inferioare. Moderația și reținerea persoanelor spirituale constă și în faptul că acestea nu fac un act de glorie din convingerile lor, nu le folosesc abuziv în discuție sau ca argument. Nu-și arată superioritatea față de ceilalți prin prisma convingerilor spirituale. Apropierea lor îți transmite pace, liniște, stare de bine, calm, siguranță, stabilitate.
Înțelegerea și acceptarea: persoanele spirituale sunt înțelegătoare cu semenii și acceptă că pot exista credințe diferite de a lor; de fapt una dintre cele mai frumoase expresii pe care aceștia le folosesc este: ”nu contează ce credință ai atât timp cât asta te face un om mai bun”.
Înfrângerea ego-ului: în absolut toate formele de religie și spiritualitate se pune accentul pe depășirea/înfrângerea ego-ului, care în mod esențial se poate defini prin sintagma: eu-mie-al meu. Cu alte cuvinte transcederea (depășirea) nevoilor/dorințelor/intereselor personale și punerea în slujba celorlalți.”Te servesc” devine un act de credință, de respect pentru ceilalți și pentru depășirea ego-ului.
Agresivitatea: cel trezit spiritual își controlează instinctele și pornirile agresive. Refuză să facă rău sub orice formă unei alte ființe. Promovează acceptarea, înțelegerea, îngăduința.
Dintr-o altă perspectivă ”trezirea spirituală” autentică are nevoie de câteva principii fără de care nu se poate realiza:
- Ideea centrală – unii îi spun ”adevărul absolut” sau recunoașterea existenței unui singur Dumnezeu (oricare ar fi acela: Buddha, Krishna, Isus, Allah etc)
- Metoda (cărțile/cunoașterea, practicile, postul, rugăciunea, exercițiile, mantrele, incantațiile etc)
- Principiile de bază: (ex cele 10 porunci, cele 4 principii vedice etc.)
- Valorile morale perpetuate: ex: a fi bun, a fi înțelegător, a ajuta pe alții etc.
Toate cele de mai sus sunt întotdeauna organizate într-o școală spirituală/religie/credință etc.,sunt descrise clar și urmate constant, consecvent. Nu există amestecuri de idei și principii. Totul este coerent și unitar: o idee – un principiu – un proces.
O idee importantă cu care doresc să închei este următoare: actul spiritualității este un act individual, un drum personal, un proces intern îndelungat, adeseori anevoios atât cu tine (înăuntrul tău) cât și cu cei din jur. Trezirea spirituală este un deziderat care nu poate fi realizat decât individual, prin propriile eforturi (nu o poate face altcineva în locul tău sau pentru tine).
Câte dintre cele descrise mai sus sunt întâlnite la fel de fel de maeștri, de guru, de profesori, de ”spiritualiști” care amestecă idei, credințe, principii și concepte? La câți regăsim comportamentul descris, ca să nu mai vorbesc de agresivitatea crescută a multor ”spiritualiști”care nu acceptă o altă părere decât a lor.
Să fim deci atenți la cei care vorbesc despre spiritualitate și încearcă să ne convingă nu de ”adevărul absolut” ci de adevărul lor! Va fi ușor să identificăm lupii deghizați în oaie. De multe ori Iuda umblă îmbrăcat la patru ace…..
