O discuție interesantă are loc în ultima perioadă. Apar din ce în ce mai multe voci care se întreabă ce se întâmplă cu anumite persoane care, deși au nivel ridicat de educație și instrucție intelectuală (pregătire profesională) au opinii înguste, limitative, absolutiste, ce neagă alte principii de bază și informații clare. Pare că pur și simplu nu mai pot vedea altceva decât propria părere, deși nivelul de pregătire intelectuală ar trebui să le permită o abordare mai complexă.

Unul dintre principiile de bază ale științei este că nu poți fi sigur de nimic în totalitate până nu demonstrezi fără putință de tăgadă că așa este. Cu alte cuvinte cercetătorii, savanții, oamenii inteligenți sunt prin definiție moderați, reticenți. Apare întrebarea, ce înseamnă să fii inteligent? Este același lucru cu: ”deștept”, ”intelectual”, ”educat”?

Ce se întâmplă?

Iată trei perspective care mi se par interesante:

1.Teoria lui Maslow, cel care a ”construit” o piramidă (Piramida trebuințelor) la fel de celebră ca cele egiptene, spune: ”Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urcă spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.

Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac”

Cu alte cuvinte, atunci când îi este amenințată siguranța individul va face orice pentru a redobândi această siguranță. Va renunța la toate celelalte (etajele superioare) pentru a se salva; regresează la un nivel primar de funcționare și: poate deveni obsedat de igienă, de siguranța proprie, de integritatea fizică (se va izola în casă), poate deveni fanatic religios etc. Fiind foarte aproape de nivelul instinctual, această nevoie de siguranță preia controlul, în pofida gândirii/rațiunii.

2.Există un mecanism foarte cunoscut in biologie, psihologie, dar cam uitat de medicină, care spune: ”pus în fața unui pericol, creierul se activează (prin renumita amigdală, responsabilă cu emoțiile) și declanșează mecanismul LUPTĂ SAU FUGI”. Mecanismul este unul cu scop de apărare și va face orice pentru a scoate omul din situația de pericol. Acest mecanism de apărare funcționează la toate mamiferele. Observăm că este un mecanism instinctiv, bazal, ce transcede rațiunea și deci se extrage controlului conștient. Mai simplu spus: atunci când îți este frică nu mai gândești, vrei doar să supraviețuiești. Și faci orice este nevoie pentru asta!

3.Inteligența. De ani de zile cercetătorii s-au străduit să înțeleagă ce este aceasta, cum pot să o definiească și cum pot să o măsoare. Este de mai multe feluri, poți fi numit ”inteligent” dacă ești genial într-un domeniu și în altul deloc? Etc.etc. S-au conceput fel de fel de teste care să încerce să descopere, măsoare, definească, toate cele de mai sus. În acest moment, lucrurile au ajuns departe, avem informații foarte importante despre ce este și cum este, dar încă nu avem o definire care să satisfacă toate direcțiile. Și totuși, niște idei de bază s-au desprins din toate cercetările de până acum, drept care și cele mai noi teste de inteligență sunt construite ca atare (cuprind probe de foarte multe tipuri, din multe direcții/domenii):

– Omul cu adevărat inteligent (lucru care nu are neapărat legătură cu coeficientul de inteligență), este cel care integrează mai multe cunoștințe din diverse domenii, care poate jongla cu cifrele, faptele și dovezile, într-o formă credibilă, demonstrabilă (argumentabilă), adică nu contrazice teorii deja demonstrate. Mai simplu spus, dacă ar fi să comparăm un fizician foarte bun cu un alt savant care cunoaște fizică, chimie, biologie, etc., s-ar putea ca cel din urmă să câștige, datorită capacității mai mari de a integra informații din mai multe surse.

– Omul cu adevărat inteligent este…curios. Caută, studiază continuu și nu va spune niciodată ”eu știu”. El ”știe că nu știe” și este foarte în regulă cu asta, dar tocmai asta îl face să: citiți punctul următor

– Omul inteligent este..rezervat, reticent. Se ferește de absolutisme și este întotdeauna deschis către alte opinii argumentate. Îndeamnă la toleranță, înțelegere, împăcare, moderație.

Cum putem aplica toate acestea la discuția noastră? Putem să ne imaginăm orice specialist din orice domeniu care afirmă că nu există decât opinia lui. Iar opinia lui contrazice alte cercetari, rezultate etc. El este foarte bun în domeniul lui, dar pur și simplu nu poate accepta un alt punct de vedere, deși există argumente clare si demonstrabile. De obicei aceștia sunt și foarte fervenți, fixați în legătura cu părerile lor. Pe partea cealaltă, există specialiști, cu cunoștințe complexe, pe care îi vom recunoaște după faptul că sunt mai moderați, mai rezervați și…mai calmi; ei utilizează informații din mai multe domenii și integrează mai multe perspective.

Incercați să aplicați perspectivele propuse la ceea ce vedeți în jurul vostru. Pare că ”siguranța” a suspendat…”inteligența”….

Valentin Pescaru psiholog, psihoterapeut