„Scandal = zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă,care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine. – Din fr. scandale, lat. Scandalum”
De ce aceasta „fapta urata, rusinoasa, care provoaca indignare” exercita o asemenea atractie pentru oameni, la limita (deseori depasita) a ridicolului, a funebrului, a oripilarii si a patologicului ?
In fiecare persoana exista nevoi, dorinte, idealuri. Masura in care ne apropiem de ele sau le atingem probabil ca intruchipeaza ceea ce inseamna „fericire” sau „implinire personala”. In aceeasi masura insa neimplinirile, ratarile, lipsurile, provoaca frustrare – senzatia unei vieti netraite, a unei fericiri neatinse, a unor placeri ramase doar in imaginatie, a unor simturi adormite, a unei persoane anesteziate. Ramane atunci doar trairea surogat, o viata „imprumutata” si alimentata de reviste obscure si emisiuni de noapte unde se perinda fetite sarace ce au reusit partide „salvatoare” cu barbat bogati sau ajunse peste noapte vedete cu sprijinul unui persoane influente, fotbalisti transferati de curand in liga marilor castiguri, creatoare de moda celebre in doua cartiere, artiste cu repertorii impresionante de trei cantece, in fine, celebritati nenumarate ce agreseaza continuu pe oricine si orice. Pentru cel ce se uita pare o lume minunata: haine, parfumuri, bijuterii scumpe si cu nume de nepronuntat, limuzine, calatorii, aventuri, cluburi, pasiuni, aparitii in reviste si in emisiuni tv, femei frumoase, barbati bogati, cuvinte nemaiauzite si uneori de netradus: glamour, trendy, show, glossy, casual, hard. Faptul ca femeia si barbatul se combina la fel ca apa si uleiul, adica la temperatura si presiune ridicata (a se citi doar cu scandal), ca personajele ce lanseaza si sponsorizeaza vedete au afaceri controversate, ca deseori numarul neuronilor este egal cu numarul invitatilor din platou, ca ridicolul si falsitatea sunt la ele acasa, sunt doar detalii, elemente neimportante; ce mai conteaza ca celebrul fotbalist nu a mai inscris un gol din campionatul trecut? Conteaza doar femeile cu care umbla, telefonul pe care il are, cluburile de noapte in care inscrie atat de des. Este de ajuns ca o parte din om traieste intr-o fantezie, intr-o frumoasa (?!) poveste; nimeni nu-i poate lua visul, inchipuirea. Calatoreste imaginar in restaurante elegante, imbracata cu haine scumpe, in masini de lux. O viata surogat ce nu i-o poate lua nimeni. O minunata fantasma ce ii duce propria viata mai departe, sau cel putin pana la emisiunea urmatoare…Traieste, simte, vibreaza, palpita prin altii: spectator al propriei vieti…
Viata insa are felul ei de a ne trezi la realitate. X a fost prinsa inselandu-si prietenul sotul/amantul/sponsorul – scandal, Y e prins cu afaceri murdare – scandal, Z apare cu parul necoafat – scandal, Q divorteaza – scandal. Personajul nostru devoreaza fiecare rand, fiecare stire, dar brusc realizeaza ca cele pe care le urmarea sunt si ele persoane, sunt oameni: gresesc, inseala, mint, fura, sufera, se indragostesc. Oameni, la fel ca si personajul nostru, care isi da seama ca doar sansa, norocul este de vina, el face diferenta.
Iata cum scandalul, fapta urata, rusinoasa, care provoaca indignare, transforma visul in realitate, superiorul in inferior, bogatul in sarac, intangibilul in tangibil, provocand un fel de egalizare intre oameni: si ei sunt ca noi, ceea ce inseamna ca si noi putem fi ca ei – IATA GANDUL SALVATOR. Cu alte cuvinte scandalul darama un mit, cel al supraomului, al vedetei, al bogatiei, al superioritatii. Scandalul leaga lumea anosta si viata netraita de lumea minunata, imaginara a implinirii. Imposibilul devine posibil. Scandalul inseamna iesirea din obisnuit (sau din normalitate?). Iar daca nu avem un scandal, il fabricam, caci ce poate fi mai rau decat trairea propriei platitudini?
Din celebra expresie: „sa dam poporului paine si circ” a mai ramas doar circul; painea si-o cauta ei singuri. Oricum circul este (mai) ieftin.
Iata de ce oamenii se duc in continuare pe stadion la meciurile unei echipe ce nu mai are o performanta notabila de ani de zile, la „spectacolele” unor „artiste” pentru care canta doar „banda” si priveste in continuare la vedete a caror valoare este direct proportionala cu suma investita pentru a le face vedete; in continuare se uita cum nimeni de aiurea devine cineva in Bucuresti.
Nimic din toate acestea nu conteaza; avem nevoie de aceasta lume imaginara cu scandalurile ei, la fel cum avem nevoie sa visam. Nu conteaza lumea reala si lumeapromisa. Nu conteaza ce suntem ci ce putem fi…
