Se vorbeste din ce in ce mai mult in ultimii ani despre mersul cu bicicleta; necesitate sau placere, bicicleta face parte de mai bine de o suta de ani din viata omului.

Nu se vorbeste insa despre implicatiile mai profunde ale acestei activitati „veche de cand lumea”.

Totul incepe cu invatatul mersului pe bicicleta. Cheia acestuia esteechilibrul. Nu vom putea merge cu bicicleta daca nu vom invata sa ne pastram echilibrul; de abia dupa aceea ne vom bucura de aceasta activitate minunata.

Pasul urmator este legat de alegere. Felul in care ne alegem bicicleta: ea sa fie potrivita noua si noi sa fim potriviti ei, sa raspunda nevoilor, dorintelor si scopurilor noastre. Siguranta, confortul, trainicia sunt elementele de baza in alegerea facuta. Nu intotdeauna pretul sau accesoriile au legatura cu cele de mai sus. O bicicleta mai scumpa nu este in mod obligatoriu mai buna daca nu raspunde celorlalte cerinte enumerate.

Iata cum bicicleta, cu tot ce inseamna ea se transforma intr-ometafora a vietii, strans legata de nevoi, dorinte, confort, alegeri, potrivire, siguranta, echilibru, bucurie, placere, etc. Doua roti/douapicioare care ne vor duce acolo unde le conducem si cum le conducem noi. Felul in care vom sti sa gestionam toate acestea va aduce cu sine bucurie, implinire, relaxare, sau…dimpotriva. Iata subiecte de autoanaliza a propriei vieti. Departe de galagia orasului ce ne impiedica deseori sa ne auzim propriile ganduri avem posibilitatea sa reflectam asupra emotiilor, sentimentelor, dorintelor, visurilor si scopurilor noastre; sa ne gandim cum devenim actori ai propriilor vieti si nu spectatori in asteptarea unei schimbari din afara…

Un alt pas consta in felul in care utilizam bicicleta aleasa.

O plimbare in oricare dintre marile parcuri ale orasului, dimineata devreme, pe malul lacurilor, inainte ca orasul sa se trezeasca este un minunat prilej de relaxare si redescoperire a unor lucruri ce incep sa fie uitate. Verdele nesfarsit ce ne inconjoara, intinderile de apa tulburate doar de pasari si adierea vantului, mirosul de iarba proaspat cosita, linistea tulburata doar de trilul pasarelelor faciliteaza intoarcerea la natura si la placerea si relaxarea pe care o astfel de incursiune o aduce cu sine. Lasati-va cuprinsi de toate acestea, bucurati-va de aceste momente de liniste. Lasati acasa telefonul mobil si parasiti civilizatia cu agitatia ei pentru macar o ora. Ascultati linistea naturii si nu muzica la casti care va rupe de realitate. Singurele melodii permise sunt : „La vie en rose” si „What a wonderful world”. Puteti sa le fredonati incet, traindu-le intelesul…

Ritmul vietii moderne, „viteza” cu care traim ne impiedica sa ne mai bucuram de calatoria vietii. Prea interesati de „destinatii false” de scopuri materiale, de promisiuni ale unor placeri pe cat de facile pe atat de trecatoare, uitam sa mai traim bucuria calatoriei in sine, pierzand in vedere ca viteza cu care traim nu va face decat sa ne apropie de sfarsitul ei…Asadar, schimbati macar uneori viteza, ca sa puteti admira „peisajul”, dati-va voie sa traiti bucuria calatoriei in sine, prilej de emotii, sentimente, visare, subiect al viitoarelor minunate amintiri. La „pasul” molcom al bicicletei putem sa vedem din nou ce ne inconjoara.

Si, nu in cele din urma, bicicleta aduce un sentiment extrem de placut, de eliberare si de libertate. Posibilitatea de a merge acolo unde iti doresti, in ritmul in care doresti, in siguranta, posibilitatea de a te bucura de ceea ce te inconjoara, fara presiunea claxoanelor asurzitoare…Ce poate fi mai eliberator.

Ochelari, sapca si o sticla de apa. Iata tot ce ne trebuie pentru putina liniste.

Nu mai cautati scuze si porniti la drum!

 

Iata cum o (aparent) simpla plimbare cu bicicleta intr-un parc se poate transforma intr-un simplu dar minunat prilej de relaxare, calm, bucurie, o adevarata terapie pentru corp, suflet si spirit, la indemana fiecaruia…

Bucurati-va de ea…