Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti
www.psihologultau.net; www.psihoterapeutultau.net
In acest moment cred ca traim un adevarat varf (depasit de ceva vreme in strainatate) in ceea ce priveste reality-show-urile. Moda, cam depasita, atinge apogeul romanesc. Foarte probabil ca au fost importate mai tarziu datorita costurilor mult scazute fata de anii anteriori. Investitii minime, efecte maxime. Formulele, arhi-exersate, sunt anuntate ca succese importante. Am dubiile mele fata de aceste afirmatii, caci lipsa totala de transparenta in jurizare si finantare face imposibila orice evaluare corecta.
Dincolo de calculele financiare si de audienta, conceptul este interesant de studiat. O alta facatura a industriei americane de televiziune, reality-show-ul inseamna prezentarea cat mai realista (fara interventii externe) a unei persoane, familii, grup de oameni, situatii etc. Este viata, asa cum arata ea in realitate. Aparent! Doar aparent, caci minciuna este la ea acasa; nimc nu este de fapt ceea ce pare. Vedetele si celebritatile sunt in cele mai multe cazuri neica-nimeni, artisti de mana a treia, wanna-be-uri sau de stele mult apuse, batausi de profesie; jungla este padure, ferma este fundul curtii etc. si iesirile sau intrarile din/in show sunt surprize absolute cunoscute de luni de zile…Burlacul nu se casatoreste, mama nu-si va alege nora si asa mai departe. Dar scopul conteaza mai putin, cel ce conteaza este, din nou SPECTACOLUL. Nici nu incepe bine show-ul ca „vedetele” pana deunazi destul de decente, incep sa-si bage si sa-si scoata, fara jena, partile intime, in diverse alte…parti. Injuraturile, idioteniile, masura prostiei, lipsa rusinii, penibilul, abunda. Toti sapa pe toti, fura, mint sau injura cu o convingere iesita din comun.
Daca aceasta este “realitatea” zilelor noastre, sfarsitul lumii devine o dulce bucurie.
Privitorilor li se da senzatia deciziei, a puterii de a alege. Sunt stimulati sa voteze, ca sa iasa/intre/castige cine vor ei. Domnia Sa Telespectatorul are puterea de a decide, asa cum altadata, indreptarea degetului mare de la mana in jos sau in sus facea diferenta intre viata si moarte. Falsa putere, nimeni nu stie cine a fost votat si de cati a fost votat. In dulcele stil: „nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile” iese cine „trebuie”. In schimb, telespectatorii au platit, de mai multe ori, costul intregii productii, caci nimeni nu s-a uitat cat costa votul…
Reality-show-ul este un spectacol, asa cum ii spune si numele, un alt spectacol al naturii umane, capabila de lucruri minunate, dar si de mizerii…in care celebritatea inseamna „how low can you go” („cat de jos poti sa ajungi” – trad.aprox). Si intotdeauna urmatorul spectacol este mai abject decat anteriorul…
