Vedeta = I.Actor sau actriţă care deţine un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (şi se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent şi popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidenţă, să epateze.II. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acţiune. III. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidenţă faţă de rest. – Din fr. vedette.
Alaturi de aceasta definitie de dictionar va propun si o alta perspectiva…
In fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica exista nevoia de a fi vazut, de a fi apreciat, recunoscut, respectat. Aceasta nevoie de apreciere este strans legata de narcisismul ce exista in noi: aceasta iubire de sine are nevoie sa fie alimentata. Ne invatam „rolul” de cand suntem inca foarte mici: nu putem supravietui fara atentia mamei, fara ingrijirea ei, fara cuvintele ei de lauda. Nevoia de aceste lucruri este atat de profund sadita in noi incat, atunci cand minimal satisfacuta ramanem cu o nepotolita foame de apreciere. Pentru „rolul principal” sunt insa persoane gata sa plateasca orice pret, inclusiv cel al caderii in derizoriu, in ridicol. Depasirea limitei respectului de sine este legata de inexistenta unui continut valoric al persoanei, imaginea construita fiind una falsa, nesustinuta profund. Astfel, „ceea se sunt” este inlocuit de „cum arat”, sau, putin mai elaborat, de „ceea ce prezint”. Imbracamintea si accesoriile inlocuiesc intelectul si limbajul. Constructia este cu atat mai subreda cu cat lipsa valorilor, principiilor, culturii si educatiei este mai vizibila. Imaginea face cat o suta de cuvinte, ce adevar, caci, de multe ori ne dorim ca persoana sa nu vorbeasca, ci doar sa fie… Negarea continutului merge atat de departe incat persoana devine, in multe cazuri, doar o prezenta, doar un trup. Ajutata de minunile tehnologiei si medicinii de varf dar si de programele de grafica, pielea ii devine neteda si catifelata, sanii perfecti, fesele tari ca ale unei sportive, obrajii ca de bebelus – iata cum trupul a devenit ireal – neadevarul, falsul, in forma lui completa (pe dinafara si pe dinauntru).
Vizibilitatea extrema, vecina cu exhibitionismul, prezenta peste tot, la orice ora, si cu orice pret, alimenteaza propria iluzie de valoare, de recunoastere, adancind ridicolul: „daca sunt peste tot inseamna ca sunt o valoare, ca lumea ma doreste, ma cauta”. Un cerc „mai mult decat vicios” din care „vedeta” nu mai poate iesi. Nu mai exista persoana, nu mai exista numele, exista o imagine, o inchipuire, cu nume ireal, „de scena”. Viata personala devine brusc „un bun al intregului popor”. Intimitatea devine pornografie, relatia devine compromis iar dragostea, sex.
Exista vreo legatura intre aprecierea de care vorbeam mai devreme si valoare? Respectul se cere sau se castiga? Recunoasterea are vreo legatura cu meritul, este oare recompensarea unei valori? Simt ca parasim taramul propus pentru cel al filozofiei…
Sa incercam o alta definitie a „vedetei”: I.persoana larg recunoscuta si apreciata, eventual la un nivel ce depaseste granitele propriei tari, ce isi castiga existenta din meseria pe care o practica (danseaza, canta, interpreteaza roluri, etc.) si care are un nivel de trai foarte ridicat datorita recompensarii valorii demonstrate.II.persoana a carei valoare este direct proportionala cu suma investita in operatiunea de transformarea a ei in vedeta.
….”Frumoasa”, gingasa, fragila si foarte tanara, vedeta are inteligenta instinctului de supravietuire. Cauta in imediata apropiere, sau daca vreti, „pe o raza redusa de actiune” , pe cineva care sa-i ofere ceea ce ei ii lipseste: protectie, devenire, putere, determinare, avere. Gaseste persoana potrivita, intruchiparea masculinitatii dusa pana la violenta, „specializata” in paza si (taxa de) protectie, de care se agata – o adevarata „bestie”. Se formeaza un parteneriat ciudat, impotriva naturii, sudat de urmasi aparuti rapid, ca sa nu mai existe cale de intoarcere; o palma primita este un semn al masculinitatii si puterii „bestiei”, o afirmare a pozitiei de putere a acestuia. Ce mai conteaza insa o bataie primita si o injosire (deseori) publica cand a doua zi „frumoasa” apare pe toate ecranele?
Finalul povestii clasice este insa deturnat, caci „frumoasa” nu va reusi sa transforme „bestia” intr-un Fat-Frumos, ci dimpotriva, se va transforma pe sine…
Va adresez urmatoarea intrebare: cine este vrajitoarea cea rea in aceasta poveste?