Pentru mine situația actuală reprezintă un mare semnal de alarmă, pe mai multe planuri. Multe capitole ale unei singure lecții planetare:
- Am construit un paradox: avem acces la atât de multă informație încât…nu mai avem acces la informație. Este imposibil în acest moment să separăm informațiile reale, autentice, de cele fabricate, false. Oricine poate spune orice, oricum, oricât, fără nici o opreliște.
- Devine clar că amenințarea cea mai mare din acest moment este internetul. Imposibil de oprit, funcționează fulgerător, impecabil, rece, tăios, distructiv deși invizibil. Are deja toate informațiile cu și despre noi astfel încât îi este simplu să ne lovească sec și calculat, unde trebuie și în interesul cui trebuie.
- Odată cu revelația: ”informația înseamnă putere…deci, cine deține informația deține puterea” informația reală a dispărut. A apărut ”știrea”, adică păcăleala care te face să ți se pară că ai aflat ceva, de fapt neesențial și de cele mai multe ori inutil.
- Panica și isteria pe care o vedem crescând în jurul nostru ne dovedește înapoierea și gradul de manipulare la care am ajuns. Civilizația de care suntem atât de mândri s-a întors împotriva noastră: suntem incapabili să ne mai adaptăm condițiilor de mediu. Ne îmbrăcăm conform prognozei meteo de la televizor, fără să ne uităm pe geam și fără să ne mai gândim ce este mai util pentru noi, ce ne-ar ajuta mai mult. Suntem incapabili să mai avem grijă singuri de noi. Ceea ce ne va ucide nu este un virus ci vecinul care ne va da în cap ca sa ne ia pâinea din mână.
- Interesul propriu, nevoia celui mai puternic au luat locul legii, moralei, regulii, normei. În felul acesta stâlpii societății au căzut pe rând, aidoma arborilor din pădurile care au rămas doar poze din cărțile de geografie vechi. Trăim ca și cum am fi veșnici, vrem totul, luăm totul, pentru ACUM. Nu ne mai gândim la mâine.
- Începutul sfârșitului a fost momentul în care nu doar că am inventat banul dar l-am pus în centrul acțiunilor omului. Și atunci banul a devenit interesul general. Totul se face pentru bani…cât mai mulți bani. Omul a devenit secundar. Și asta nu putea să rămână neplătit. Când interesul omului nu este omul sfârșitul este deja aproape.
- Pe de altă parte omul a pierdut măsura. Din toate punctele de vedere și în toate direcțiile. Se înmulțește fără măsură, consumă fără măsură. Vrea mult, vrea totul, doar pentru sine. Nu mai ține cont de nimic, nu mai respectă pe nimeni și nimic. Ego-ul s-a transformat în EGO-ism. ”Aproapele” este doar instrumentul satisfacerii propriilor nevoi.
De fapt ceea ce se întâmplă în perioada aceasta este o mare LECȚIE, una care va fi usturătoare. Am încălcat toate regulile omului și ale Universului. Ne jucăm de-a Dumnezeu, visăm să colonizăm planete dar lecția cea mai dură o vom primi de la cele mai mici făpturi de pe planetă.
Aveam nevoie de o palmă după ceafă ca să înțelegem că ne grăbim prea tare, nu știm exact către ce. Este momentul să ne oprim, și să ne reamintim că Omul are nevoie de lucruri mult mai puține și mai simple. Că fericirea iluzorie pe care o tot vedem promovată nu stă în averi ci în momente, sentimente, emoții, în Oameni, în liniște, în pace.
A venit momentul să ne reamintim ce înseamnă a fi Om, uman, înțelegător; să ne ajutăm între noi. Să ne reamintim că ”în fața bolii și a morții toți suntem egali”.
Valentin Pescaru
Psiholog, psihoterapeut
