Permalink to De ce să (nu) plătești pentru psihoterapie

De ce să (nu) plătești pentru psihoterapie

  1. ”Pentru că psihoterapeutul nu este medic”, ”el nu are atâta școală”.

Psihoterapeutul are ”doar”: trei ani de facultate plus doi ani de master. Apoi, în funcție de specialitatea aleasă (forma de psihoterapie: cognitiv-comportamentală, intergrativă, psihodinamică etc.) face între 2-4 ani formare (adică școală/cursuri), după care încă 2-5 ani de supervizare.
În total, între 9-14 ani de formare ! La care se adaugă și propria psihoterapie (între 2-5 ani!)

  1. ”Pentru că facultatea de psihologia este ușoară, citești câteva cărți și gata”, ”pentru că psihologia nu e medicină”

De-alungul formării psihoterapeutul va studia: psihologie clinică, farmacologie, neurologie, va face practică în spital sau clinică de specialitate. Va citi câteva zeci/sute de cărți. Iar în afară de asta va avea peste 40 de profesori formatori, în fața cărora va da zeci de examene și va prezenta studii de caz. Banal. Nu mai vorbim de zecile de cursuri suplimentare, de workshopuri și conferințe la care va trebui sa participe pe tot parcursul vieții profesionale. Un fleac.

  1. ”Pentru că se știe că trag de timp ca să îți ia banii”

Este simplu pentru un psihoterapeut să asculte zeci și zeci de ore (de multe ori sute de ore) cele mai cumplite istorii de viață, cele mai dureroase destăinuiri sau descrierea unor traume: violuri, crime, accidente, bătăi, conflicte, moartea celor dragi etc. Să asiste la urlete și izbucniri în plâns, să fie jigniți (căci ei trebuie să ”încaseze” ce are pacientul de descărcat) sau să vadă persoane în pragul nebuniei și să-și păstreze calmul ca să-i poată ajuta. Psihoterapeutul se încăpățânează să asculte cele mai crunte istorisiri, rămânând alături de pacienți, doar ca să primească bani.

  1. ”Pentru că există și căi mai scurte”

Se știe că mintea umană se poate schimba foarte repede. De exemplu, dacă ți-a murit părintele în brațe când erai mic, sau ai fost  bătut/ă până la leșin în copilărie, dacă te-a violat unchiul sau ai fost singurul supraviețuitor dintr-un accident auto cu 6 victime, este suficient un descântec, o dezlegare, ceva cristale atârnate de gât și gata, ți-a trecut orice. În doar două 2-3 ședințe de masaj energetic, 5-6 ace înfipte unde trebuie și s-a rezolvat trauma. Merge și bătutul încet cu degetele în cap, pe corp, sau…în lemn…

  1. ”Pentru că este foarte scump”

Întotdeauna ”dincolo e mai ieftin”. Și mai rapid. Dacă ai repetat același comportament ani de zile (zeci de ani de zile), un ulei, niște pase energetice, câteva incantații, poza unei mandale te fac bine imediat. Cum, doar 500 o ședință de masaj energetic? 150 o sticluță de ulei de 50 ml? 300 leuți mandala? Zecile de analize făcute pe bani, degeaba? Averile jucate la păcănele? Detalii….

  1. ”Pentru că terapia prin cuvinte e o prostie”

De aceea vecinii, rudele și prietenii sunt cei mai buni sfătuitori. Contează mai puțin că niciunul dintre ei nu o duce prea roz (și ei sunt divorțați, copii nu-i prea ascultă, prietenul tău cel bun stă tot cu părinții la 30 de ani și nu are serviciu de 5 ani etc.) intenția contează. Între două cafele sau două șprițuri există cea mai mare șansă să ai o revelație care îți va schimba viața. Cluburile de noapte și mall-urile sunt deasemenea recunoscute pentru puterea de a produce idei geniale de schimbare a vieții și de rezolvare a traumelor psiho-emoționale.

  1. ”Pentru că eu am o minte puternică, pot controla totul”

Spune cel care are atacuri de panică și este la a noua relație…Și cel care are depresie…și cel care are tulburări de erecție (pe fond…psihic)…si cel care….și cel care….Și apoi, chiar crede cineva că poate controla…totul?!

  1. ”Pentru că pot citi și eu cărți de psihologie”

Exact. Așa cum, spre exemplu, te poți opera singur/ă. Citești ”Tratatul de medicină internă” și poți să-ți extragi apendiculul infectat. Dacă nu ai mare lucru de schimbat/îmbunătățit la tine, este foarte probabil că cititul îți va prinde bine. Dar atunci când vorbim de situații grave, de traume, de mecanisme de apărare bine puse la punct, ceea ce vei citi și ceea ce poți înțelege se va opri la limita a ceea ce te doare mai tare…Adică poți să te autoanalizezi până la limita propriilor rezistențe.

  1. ”Pro-bono de ce nu faceți? Ziceți că vă place să lucrați cu oamenii, atunci de ce le cereți bani?”

Visul tuturor psihoterapeuților este să lucreze gratuit de dimineața până seara, așa cum o fac toți oamenii, inclusiv pacienții lor. Știm deja că medicii, preoții, profesorii și mulți alții lucrează doar de plăcere. Pentru ei chiria, întreținerea, creșterea copiilor este asigurată de Univers, prin energii speciale trimise către furnizorii de hrană, energie electrică etc. Psihoterapeuții au investit zeci de mii de euro în formarea lor doar pentru a putea lucra gratuit, căci munca lor va fi recompensată de faptele bune, în viața de apoi. Apoi, știm că proprietarii nu cer chirie pentru spațiul unde se află cabinetul psihologic, nici administratorii nu cer întreținerea, nici autoritățile taxe și impozite.

 

Nu, nu mergeți la psihoterapie, există șansa să vă schimbe viața

 

Valentin Pescaru

Psiholog, psihoterapeut, sexolog

 

Author Info

admin