De fiecare data cand deschid pagina unui retele sociale navalesc peste mine sfinti si citate biblice. Ca prin minune sfintii decedati de ceva secole si-au facut siteuri si pagini „pe net”. Nectarie, Nechifor, Sfanta Maria s.a.m.d. revarsa in lume intelepciunea si bunatatea lor. Ei s-au intors deja din morti si creeaza fel de fel de mesaje si povete, indemnuri si rugaciuni. Nu trece zi fara sa apara inca o minune, distribuita prin intermediul hulitelor retele de pacate. Cineva spunea ca i-a aparut pe pagina unei astfel de retele sociale un articol despre sex deasupra unei povete a lui Arsenie Boca…
Drept-credinciosii le preiau cu sarg si piosenie si le distribuie, promovand dreapta-credinta, cum o faceau odinioara propavaduitorii, batand din poarta in poarta. Este mai simplu, mai rapid si are o audienta mai larga. Pacatele retelelor sociale sunt cumva iertate daca ele distribuie piosenia.
Si care este problema? Problema este ca adevarata credinta nu are nevoie sa fie exhibata pe internet; distribuirea unei poze cu Sfantul X este la fel de fara valoare ca inchinatul atunci cand treci pe langa o biserica si esti atat de idiot incat nu realizezi ca este de alt rit decat tine. O faci doar pentru ca ai invatat ca trebuie sa te inchini cand treci pe langa o biserica. Si esti cumva convins ca asta iti va aduce mantuirea mai mult decat sa dai un blid de mancare saracului sau o haina nevoiasului. Cunosc foarte bine un domn ce conduce un Hummer, care are un obicei din a incalca regulile de circulatie si care se inchina cand trece pe langa biserica in apropierea careia locuieste. La ce se gandeste cand se inchina? Sa aibe bani de impozit pe masina? Sa tina Dumnezeu rezervele de petrol nesfarsite? Sa se dea saracii cu masini pricajite din calea lui la semafor? Credinta lui este una, comportamentul lui crestinesc este alta…
Sa incerci sa ii convingi pe altii de binele pe care il visezi tu nu este deloc gresit. Cred ca cu tarie ca daca cele zece porunci ar fi cu adevarat respectate lumea ar fi un paradis.
Insa adevaratele convingeri religioase ies la iveala cand, la sfarsitul povetei, rugaciunii sau pe fotografie apare cuvantul: „distribuie”. Atunci dreapta credinta ia aspectul mai putin crestinesc al goanei dupa like-uri. Atunci realizezi de fapt ce (sau mai precis cine) se afla in spatele paginilor cu sfinti si mucenice. Vezi mainile impreunate a rugaciune si privirea indreptata catre cer: „Da-mi Doamne like-uri” sa-mi creasca audienta pe pagina si sa ajung la …mii de vizitatori…ca la mormantul lui Boca.
In doar o clipa credinta ia chipul satanei si al pacatului dorintei de galbeni si de atentie.
In tara plina de credinciosi pacatul este la mare cautare….
Autor: Valentin Pescaru – psiholog, psihoterapeut, sexolog
