Tratamentul bolilor psihice

Tratamentul bolilor psihice

Atunci cand vorbim despre o boala psihica trebuie sa intelegem atat o afectare functionala a psihicului uman, cu diverse cauze (organice, functionale etc.) cat si de o afectare a comportamentului persoanei. In marea majoritate a cazurilor comportamentul persoanei, si mai ales, modul in care acesta se modifica, ne indica faptul ca ceva „nu mai merge bine”, „nu mai este normal”, dupa cum declara chiar cei in cauza sau cei apropiati acestora. Importanta si gravitatea acestei modificari comportamental-functionale face diferenta dintre starea de sanatate si starea de boala, sau, daca privim din alt punct de vedere, dintre normalitate si anormalitate.

Diagnosticul, linia dintre sanatate si boala, este stabilit de medicul psihiatru. Pentru mai multa siguranta, dar si din responsabilitate fata de pacient, acest diagnostic este insotit si de o evaluare psihologica, realizata de catre psihologul clinician. Aceasta evaluare traseaza detalii mai profunde legate de personalitatea pacientului si istoria unica de viata a acestuia.

Este important de subliniat faptul ca medicul psihiatru este singurul in masura sa stabileasca abordarea farmaceutica a bolii (tratamentul medicamentos) iar in unele cazuri poate recomanda si abordarea psihoterapeutica a bolii. Psihologul clinician insa poate recomanda metoda psihoterapeutica cea potrivita bolii/bolnavului.

Tratamentul bolilor psihice este alcatuit in mare masura dintre o combinatie intre tratamentul medicamentos si psihoterapie. Este foarte adevarat ca exista „boli” si „bolnavi”, adica fiecare persoana cu unicitatea si specificitatea ei. Este la fel de adevarat ca exista cazuri in care psihoterapie nu da rezultate, la fel cum exista cazuri in care nici tratamentul medicamentos nu poate schimba prea multe. Este insa unanim acceptat de catre specialisti faptul ca cea mai potrivita metoda de tratament este aceasta combinatie intre medicamente si psihoterapie, in aceste cazuri crescand foarte multe sansele de imbunatatire ale starii pacientului si chiar de vindecare.

Reusita tratamentului este strans legata de mai multi factori: gravitatea bolii, durata ei, momentul diagnosticarii, seriozitatea si responsabilitatea cu care boala a fost considerata. De aceea este foarte important sa luam masuri imediat ce observa o schimbare anormala a starii mentale a unei persoane sau a comportamentului acesteia. Cu cat mai repede este stabilit un diagnostic, daca este cazul, cu atat mai repede se pot lua masurile potrivite.

Trebuie sa mentionez ca nu orice modificare a starii mentale sau a comportamentului inseamna boala si automat tratament medicamentos. Poate fi doar o situatie ce poate fi depasita printr-o scurta interventie psihoterapeutica. Mai mult decat atat, si poate cel mai important, o vizita la psihiatru, la psiholog sau la psihoterapeut nu inseamna ca persoana este automat „nebuna”, asa cum se considera in popor. Trebuie sa depasim aceste conceptii invechite si sa dam importanta cuvenita psihicului uman si functionarii normale a acestuia. In fond, nu exista persoana al carei psihic sa functioneze gresit si care sa aiba o stare de sanatate buna. Starea psihica proasta va afecta intotdeauna si functionarea fizica (somatica) a persoanei.

Si, ceea ce este cel mai grav, o boala psihica poate ucide, pe propria persoana sau o alta. Multe din cazurile expuse de mass-media ar fi putut avea alt deznodamant daca ar fi fost luate masuri din timp.

Sa vorbim insa de ceea ce se poate face. Psihoterapia si-a demonstrat de multa vreme importanta si utilitatea. Afectiuni mentale din sfera schizo-afectiva, depresiei, anxietatii, a dependentelor de substante si multe altele, sunt doar cateva dintre bolile ce au fost tratate cu succes prin psihoterapie (impreuna sau fara tratament medicamentos). Psihoterapia este un demers economic: este mult mai avantajos un tratament psihoterapeutic decat doar un tratament medicamentos foarte scump (de altfel cine poate cuantifica ce inseamna suferinta provocata celor apropiati, intenarea in spital, renuntarea la locul de munca sau pierdera slujbei, etc.)