Sindromul colonului iritabil si tulburarile de anxietate

Sindromul colonului iritabil si tulburarile de anxietate

Se vorbeste mult in ultima vreme in literatura de specialitate despre Sindromul colonului iritabil. Este destul de greu de precizat care este incidenta in populatie, caci o parte importanta a celor se sufera de acest sindrom nu sunt diagnosticati corect; se considera totusi ca aproximativ 15-20 la suta din populatie sufera din aceasta cauza, si, mai mult decat atat, este cauza cea mai des invocata a absenteismului de la locul de munca.

Din pacate literatura de specialitate vorbeste foarte mult despre aceasta conditie ca fiind mai degraba o conditie medicala, o disfunctie neuro-fiziologica si mai putin in relatie cu o suferinta psihica. Practica arata insa ca acest sindrom se intalneste extrem de des in relatie cu tulburarile de anxietate.

Sindromul de colon iritabil SCI – este un sindrom caracterizat prin perturbarea cronica (nu mai putin de 3 luni) a functiei intestinale, cel mai frecvent manifestat prin durere abdominala, miscari intestinale neregulate si distensie abdominala, adica prin episoade de diaree si constipatie cronica, la care se adauga dureri abdominale si balonare. Este foarte greu de stabilit o cauza clara a aparitiei lui, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o relatie clara intre alimentatie si simptome; din acest motiv si tratamentul este adresat mai degraba simptomelor si mai putin cauzei.

Dupa cum spuneam insa, de destule ori intalnim o astfel de situatie in cazul persoanelor cu tulburari de anxietate (insotite sau nu de atacuri de panica). Nevoia de a merge la toaleta se manifesta inainte de a avea activitati care sunt incarcate de reprezentari negative/anxioase  in mintea persoanelor in cauza: intalniri neasteptate, realizarea unor sarcini de serviciu, intalnirea unor persoane necunoscute, examene etc., adica actiuni, activitati sau situatii pe care persoanele le asociaza cu teama, cu rusinea, cu neincrederea in sine, cu teama de a nu putea fi la inaltimea asteptarilor, de a dezamagi. Organismul pune astfel in act aceasta teama (neconstientizata), intr-o incercare inconstienta si ratata de a descarca o tensiune, o neplacere pe care nu o poate descarca altfel. Putem afirma ca dezechilibrul fiziologic al persoanei este in stransa relatie cu dezechilibrul psihic al persoanei. In foarte scurt timp se instaleaza teama de propriile simptome care devin invalidante – afecteaza nivelul de functionalitate al persoanei. Se creaza un cerc vicios: persoana incepe sa evite tot mai mult situatiile anxiogene, stresante, dar aceasta nu face decat sa creasca in timp teama pentru orice actiune. Mecanismul evitarii, desi a dat rezultate la inceput – a scazut intr-o masura teama, devine in scurt timp o rezistenta, se intoarce impotriva persoanei, impiedicandu-i actiunile si adaptarea. In felul acesta se produce un scurtcircuit in functionarea persoanei: efectul devine cauza, caci accentul se muta pe simptom, si nu pe cauza care provoaca teama – persoana este interesata de cum sa evite actiunile de teama aparitiei simptomelor (nevoia imperioasa de a merge la toaleta) si nu se mai ocupa de motivele reale pentru care simte teama in legatura cu actiunile si situatiile respective. Prima grija devine gasirea unei toalete si mai putin abordarea fricii.

Stilul de viata a acestor persoane se modifica rapid si deseori radical: mananca din ce in ce mai putin si mai nepotrivit, fapt ce va duce foarte repede la o scadere a vitalitatii, a energiei, care va duce la oboseala cronica, la dificultatea de a mai indeplini sarcinile de serviciu sau de alta natura, la probleme de concentrare si memorie, la insomnii. Socializeaza din ce in ce mai putin si ies din ce in ce mai putin din casa. In scurt timp intreaga viata le va fi afectata si nu de putine ori pot ajunge intr-o stare de depresie, istoviti de suferinta si teama.

Este foarte important ca diagnosticarea sindromului de colon iritabil sa se faca de catre specialisti, in cazul de mai sus de catre psihologi cu experienta. Tratamentul in astfel de situatii este psihoterapia, singura care va ajuta la intelegerea cauzelor profunde a anxietatii; tratarea cauzei va duce la reducerea importanta a simptomelor sau la disparitia lor, iar persoana va putea avea o viata normala. De altfel tulburarile de anxietate raspund bine la abordarea psihoterapeutica, avand sanse mari de ameliorare si recuperare.