Romanii care se descurca

Romanii care se descurca

Acum cativa ani citeam un studiu istoric al unui cercetator englez, facut pe populatiile reprezentative ale Europei, intre care era mentionat si poporul roman. Studiul, bine documentat, se incheia cu o concluzie uluitoare pentru mine: in cazul unor evenimente grave (cataclisme, crize, razboaie) romanii sunt cotati, conform studiului, cu cele mai mari sanse de supravietuire dintre popoarele Europei. Printre explicatii, se regaseau numeroase evenimente istorice carora le-am supravietuit, aflandu-ne (in zona noastra geografica) printre cei care au suferit cele mai multe incercari de-alungul istoriei: nenumarate cotropiri, razboaie, lipsuri de toate felurile, boli, saracie, tiranie etc. In pofida acestor vicisitudini ale vremurilor am reusit sa ne…descurcam.

            Dincolo de concluzia studiului, realitatea nu poate fi negata: romanii au reusit sa duca „descurcatul” la rang de arta: intru intr-un hipermarket si vad ambalajul unei masini de tocat desfacut (desi sunt afise care mentioneaza clar ca desfacerea ambalajelor este interzisa inainte de cumparare), o piesa lipsa – cutitul masinii de tocat, lang mine, cineva zambeste vazand scena si spune: „cineva s-a descurcat”. La semafor, multime de masini oprite regulamentar; cativa depasesc coloana si se aseaza in fata – s-au descurcat. Persoane fara stare materiala intra in politica si, peste doar cativa ani, afiseaza o mare bogatie – s-au descurcat. Un vecin are de obtinut o aprobare de la o institutie a statului care se acorda dupa un termen de 30 de zile. A doua zi vine cu aprobarea acasa si spune, zambind superior: „m-am descurcat”.

Exemplele pot continua. Acest „descurcat” naste in mare parte dintre noi fel de fel de trairi, de la invidie la respect, de la furie la adulatie. Multi isi doresc sa se poata „descurca” si ei si asta ii face sa se identifice inconstient si absurd cu cei care au demonstrat din plin ca s-au „descurcat”: unui conducator caruia ii cam place „s-o ia la bord” si sa hahaie idiot si nepotrivit, i se iarta tranzactiile dubioase si progeniturile putine la minte. Un securist „foarte” imbogatit si proaspat inchis naste demonstratii de strada; un oier care a tinut sub teroare ani de zile o parte a proprietarilor de teren din vecinatatea Bucurestiului i se aduc osanale, un consilier de nu-stiu-unde inchis pentru coruptie este votat/reales desi se afla in inchisoare etc. Expresia celebra „Somnul ratiunii naste monstri” este mai actuala ca oricand. Putini dintre cei care vor si ei „sa se descurce” realizeaza ca acest „descurcat” este de fapt, in cea mai mare masura: FURT, MINCIUNA, INSELATORIE, MITA. Un popor care se descurca in aceste conditii va supravietui, fara indoiala, dar supravietuirea aceasta este la marginea civilizatiei adevarate, a unei vietuiri elegante, cinstite si demne de respect. Ea nu aduce dezvoltare si progres ci duce viata de pe o zi pe alta, fara planuri, fara perspective. Cu un astfel de comportament si o asemenea atitudine civilizatia pare tot mai departe.

Imi doresc sa nu mai vad romani care se „descurca”, ci romani care REUSESC. Si aceasta reusita sa fie insotita de respect, recunoastere reala si meritata.