Ratarile sistemului de examinare psihologica

Ratarile sistemului de examinare psihologica

Cazul pedofilului din lift a adus in discutie subiectul evaluarii psihologice, respectiv cum a fost posibil ca o astfel de tulburare grava sa scape examenului psihologic si individul sa-si poata continua activitatea; a se citi „ororile”.

Iata care sunt cateva din dedesubturile sistemului de evaluare psihologica din tara noastra.

In primul rand este ATITUDINEA des intalnita in tara noastra, conform careia psihologia (si tot ce apartine de ea: consilierea psihologica, psihoterapia, interventia psihlogica in caz de urgenta/criza/abuz etc.) este considerata mai degraba un moft, nu o necesitate; ca prima consecinta psihologul este considerat un „secundar” neimportant al sistemelor de stat (indiferent ca acestea se numesc politie, justitie, sanatate, educatie-invatamant etc.) suportat pentru ca exista unele impuneri.

O alta consecinta este sistemul de evaluare psihologica, des intalnit in toate directiile si ramurile, conform careia examenul psihologic este doar o formalitate; nimeni nu a auzit, niciodata, de o persoana care sa „fi picat” examenul psihologic. Psihologul, vezi-doamne, este si el om si nu poate impiedica accesul unui individ la volan, intr-un post de conducere, intr-o pozitie de responsabilitate, la o arma, etc.; cum se poate el opune dorintelor, activitatii sau visurilor unui individ?!  Consecinta…consecintei?! O vedem in fiecare zi in jurul nostru: in trafic, in mass-media, la TV, in scoli si gradinite: agresivitate, violenta, tulburari grave de comportament – batai, scandaluri, crime, violuri etc.

O alta eroare vine din neintelegerea unor lucruri clare si simple pentru specialisti; dar desigur, daca se considera psihologia ca fiind un moft, neimportanta, ce sa ne mai batem capul cu aprofundarea unor lucruri. Se stie ca examenul psihologic este valabil acum si aici; cu alte cuvinte el reprezinta starea psihologica a unui individ in momentul examinarii. Un examen psihologic nu poate prevedea comportamentul unui individ in timp! Indiferent ce teste vei utiliza exista elemente care pot scapa, lucruri cu atat mai complicate cu cat destule tulburari majore au la baza capacitati extraodinare de manipulare, personalitati disociative etc.

            Ajungem astfel la o idee extrem de importanta: diferenta intre examenul psihologic si evaluarea psihologica. Examenul psihologic se bazeaza pe o examinare punctuala, intr-un anumit moment din timp („aici si acum”), pentru un scop foarte clar (angajare, permis de conducere etc.), cu masurarea unor caracteristici cerute si are la baza rezultatele obtinute la teste specifice. Se solutioneaza de obicei cu „apt/inapt”. Din punctul meu de vedere este o abordare simplista si limitativa, caci vede individul doar in directia ceruta, evaluand doar caracteristicile necesare unei anumite activitati. Exemplu cel mai simplu: conform testarii o persoana poate dovedi capacitati de conducere a unui automobil; testele insa nu evalueaza comportamentul general al individului, felul in care el reactioneaza in situatii de stres etc. Observam in trafic indivizi care conduc foarte bine dar care vor sari la bataie daca le gresesti cu ceva.

Evaluarea psihologica, pe de alta parte, se bazeaza pe teste si testari complexe, in care se evalueaza persoana in intregime (trasaturile de personalitate), pe toate directiile si, mai ales, este un proces; persoana este urmarita si evaluata in timp, in mod constant. Este cu totul alta abordare, extrem de necesara in domeniile cu inalt grad de risc, stres si expunere: politie, forte de interventie, sanatate, interventie de urgenta etc. In aceste organizatii psihologul nu doar evalueaza si observa continuu ci are si sarcina de a consilia persoanele care au trecut prin momente stresante. Activitatea lui nu este una punctuala (o data pe an) ci una continua, iar rezultatul este posibilitatea foarte mare de a prevedea comportamentul unei persoane, gradul de risc, toleranta la stres, nivelul de afectare etc. Mai mult decat atat psihologul in cauza este superior angajatilor ca ierarhie si are posibilitatea de a recomanda scoaterea acestora din activitate sau consiliere psihologica obligatorie etc, daca observa elemente care nu sunt in regula.

La noi psihologul este mai degraba tolerat, fara puterea de a recomanda ceva, fara posibilitati de testare complexa. Examenul psihologic se face periodic si este slab conceput, depasit din toate punctele de vedere.

O alta perspectiva despre care doar se mentioneaza este accesul la formele de testare moderne si complexe. Cati stiu insa ca de multi ani exista un monopol al testelor psihologice, bine construit de catre anumite persoane din domeniu? Este practic imposibil sa iti construiesti o baterie de teste psihologice moderne datorita acestui monopol care a impus preturi inaccesibile dar si un sistem de lucru elucubrant: iti vine o persoana pentru examinare->ii administrezi un test->trimiti rezultatul testului spre prelucrare firmei de la care l-ai cumparat-> firma il analizeaza si iti transmite raspunsul-> il transmiti mai departe clientului. De fapt esti un utilizator al testului, firma in cauza ramane proprietara lui pentru totdeauna, vei depinde de ea pe veci. Cum poti functiona „independent” in felul acesta? Raspunsul: nu poti; iar asta afecteaza imaginea psihologului, procesul de examinare (pe care il prelungeste foarte mult).

Datorita acestui monopol este imposibil sa fii la curent cu ultimele descoperiri in domeniu; un calcul simplu arata ca o baterie de teste minimala pentru un psiholog depaseste multe mii de euro. Situatia in institutiile de stat nu este mai buna – ele se lovesc de acelasi monopol, cu aceleasi limitari de utilizare, si de aceleasi costuri uriase; cum atitudinea fata de psihologie este cea de care scriam mai devreme, cine credeti ca va cheltui (ca institutie) cateva zeci de mii de euro pentru niste „hartii” (teste psihologice)?!

Pe de alta parte trebuie sa discutam si de nivelul de pregatire al psihologilor din domenii „sensibile” care trebuie sa fie continuu informati, pregatiti, pentru a face parte provocarilor. Cine se ocupa de asta? Ce solutii si programe au la dispozitie? Si, mai ales, avand in vedere costurile uriase implicate, pe banii cui?

In lumea civilizata din care se presupune ca face parte si tara noastra psihologia si psihologul sunt la loc de cinste, fac parte in mod natural din viata sociala si din sistemul de sanatate. Exista in toate domeniile, inclusiv in firme particulare si este ceva obisnuit sa apelezi la psiholog daca simti nevoia; nu esti considerat „nebun”.

Revenind la situatia de la care am plecat. Sistemul de evaluare psihologica este in suferinta el insusi. Trebuie regandit si evaluat la adevarata valoare si la adevaratul nivel de profesionalism pe care il cere. Un examen psihologic odata pe an nu va ajuta la nimic, mai ales in sistemele cu mare nivel de stres (cum este politia, educatia). El trebuie sa se transforme intr-un sistem de evaluare complexa, continua si permanenta, profesionista; doar asa putem preveni situatii ca cea de fata. Iar acest sistem de evaluare trebuie sa ofere posibilitatea consilierii, cu titlu obligatoriu si nu optional.

Acest sistem de evaluare trebuie exitins in multe domenii si tratat cu responsabilitate: sanatate, educatie, pozitii de responsabilitate incarcate cu stres profesional ridicat etc. Vom putea inlatura astfel multe dintre cazurile pe care le vedem in jurul nostru.

Psihologia nu este un moft, ba dimpotriva, este o solutie; in timpurile incarcate de stres si provocari teribile pe care le traim accesul la consilierea psihologica si psihoterapie constituie o cale de scapare.

 

Author Info

admin