Nimfomania – placere sau pedeapsa

Nimfomania – placere sau pedeapsa

Multa vreme nimfomania a fost considerata o tulburare sexuala. La inceputul secolului nimfomania era asociata cu isteria, conditie ce descria un comportament exploziv, iritabil, instabil, cu o puternica valenta sexuala, fiind atribuita mai degraba femeilor. Pe vremea aceea exista un termen ce descria cam acelasi lucru, legat de o activitate sexuala intensa, sustinuta de un barbat – satirismul. Este interesant ca, in timp ce activitatea sexuala intensa a barbatului a fost mai dintotdeauna acceptata ca fiind normala, nu aceeasi lucru se poate spune, in cultura populara, despre cea a femeii. Este social acceptabil ca un barbat sa aiba mai multe partenere fata de o femeie, care apare cel putin promiscua intr-o astfel de situatie. Din acest motiv termenul satirism este aproape inexistent in limbajul popular. In epoca moderna lucrurile incep sa se schimbe din acest punct de vedere, miscarile feministe si egalitariste aducan schimbari importante in abordarea acestei probleme.

Avansul medicinii, psihologiei si al celorlalte stiinte, necesitatea lor intrinseca de a defini, cataloga, clasifica, trata etc., a facut ca termenul sa-si piarda din importanta lingvistica si sa fie incet-incet inlocuit. La acest lucru au avut o contributie foarte importanta si urmatoarele situatii:

– savantii si cercetatorii s-au lovit de dificultatea de a stabili limitele normale (?!) ale activitatii sexuale; cat este sanatos, cat este acceptabil si cat nu, respectiv cand devine anormal/patologic?

– daca totusi fortam limitele si depasim punctul anterior, unde poate fi clasificata nimfomania, in functie de definitia ei, respectiv o dorinta sexuala foarte puternica?:

a) este ea o tulburare a dorintei? (recomand www.psihologultau.net pentru a se citi o clasificare extensiva a tulburarilor sexuale) Daca da, atunci ce facem cu orgasmul, stiindu-se foarte clar ca „nimfomanele” au o mare problema in atingerea orgasmului. Este acesta cazul unei femei interesata de actul sexual doar pentru placere in sine, fara finalizare, cand de fapt finalizarea este ceea ce cauta in mod natural (si sanatos) orice fiinta umana?

b) este nimfomania o tulburare a orgasmului, avand in vedere ca el apare extrem de rar la astfel de persoane (dupa cum am mentionat anterior)? Daca da, atunci la ce bun o activitate de genul acesta, cu implicare fiziologica majora, care nu are nici un final. Ce fiinta „normala si sanatoasa” se incarca la maximum fara putinta de a se descarca vreodata? Nu este aceasta conditie/stare/situatie mai degraba o pedeapsa decat o placere?

Toate acestea au dus la schimbarea termenului cu cel de hipersexualitate sau erotomanie, dar si o noua intelegere a termenilor, introducandu-se si cateva tipuri de diagnostice: “Activitate sexuală excesivă” si/sau “Disfuncție sexuală, neprovocată de o tulburare sau boală organică”.

La aceasta noua abordare se introduce si o noua definitie, care explica mult mai bine termenul: „o parafilie feminină care constă în pulsiuni, fantasme și comportamente marcante și persistente, implicând căutarea permanentă a plăcerii sexuale. Ea se caracterizează prin căutarea imperioasă a unor experiențe erotice care lasă, în general, femeia nesatisfăcută”. În măsura în care aceste episoade repetate generează o frustrare cronică, nimfomania poate fi considerată o boală, care se poate trata prin farmacoterapie, sau psihoterapie.

Deoarece nimfomania se referă la un libidou exagerat, la o dorință permanentă de a face sex cu oricine, oricând și oriunde, e de la sine înțeles că femeile care suferă de această afecțiune nu sunt fidele când vine vorba despre relații, pentru că nu se pot abține de la sex, fiind dependente de acesta. Este destul de clar astfel ca acest libidou de necontrolat va provoca dificultati in viata persoanei, caci interesul pentru sex prevaleaza si va afecta mai devreme sau mai tarziu functionalitatea persoanei in cauza. Chiar daca incercam sa depasim sfera patologicului si sa imaginam un cuplu format dintr-o astfel de persoana si echivalentul ei masculin, tot este greu sa gasim o solutie de functionare. In timp ce femeia in cauza nu necesita echivalentul erectiei pentru a avea un act sexual, pentru barbat este o conditie obligatorie, iar erectia nu poate fi „obtinuta” oricand, oricum, la dispozitia/discretia femeii. Si daca, totusi, barbatul va putea sustine 1,2,3 contacte sexuale pe zi, nu va putea face asta 1,2,3…luni/ani constant si continuu….

In realitate, in zilele noastre aceasta conditie este intalnita destul de rar, poate datorita unei subdiagnosticari (nu este recunoscuta si deci nici diagnosticata ca atare), dar si datorita faptului ca viata moderna pune la dispozitie mai multe variante de satisfacere a unor astfel de nevoi: siteuri de intalniri intre adulti, case de toleranta, cluburi de noapte etc., si o abordare mult mai relaxata a sexualitatii.

Ce este foarte interesant este ca, atunci cand au studiate astfel de cazuri, in multe cazuri nu au putut fi puse in evidenta cauze fiziologice clare, ce ar fi putut fi direct responsabile: dezechilibre hormonale sau alte conditii medicale. Acest fapt a sugerat existenta unor resorturi mai profunde, de origine psihica. De aceea, dincolo de abordarea farmacoterapeutica (medicamente, substante care sa scada dorinta sexuala) se recomanda intotdeauna si abordarea psihoterapeutica, din care se desprinde psihoterapia psihanalitica sau psihanaliza, metode care studiaza profund functionarea sexuala a individului uman. Se considera ca nimfomania are la baza o imagine de sine/a feminitatii perturbata si o dorinta de reasigurare constanta (femeia atrage barbati pentru a-si demonstra siesi atractivitatea, feminitatea), traume timpurii care au transformat-o in victima sexuala, fapt ce o impinge la a cauta in mod inconstient aceasta pozitie fata de un barbat, sau dimpotriva, o atitudine de revansa fata de barbati, ca si cum ar vrea sa-i deposedeze de putere, sa le demonstreze ca si ea poate fi dominanta, puternica si in felul acesta „colectioneaza” sclavi pe care ii poseda, ii conduce si foloseste pentru placerea proprie; in aceasta situatie actul sexual devine un act de putere, iar placerea sexuala cade pe un loc secund.

Exista insa si situatii cand nimfomania este un efect al unei conditii medicale: dezechilibru hormonal major, intoxicatie/abuz cu substante excitante (doze mari din unele plante, substante, droguri etc.), tumori, boli psihice (tulburare manicala, schizofrenie, etc.).

Pentru a avea o parere completa asupra situatiei si a o intelege cat mai bine oferim cateva date observate si demonstrate statististic referitoare la numarul (frecventa) de acte sexuale considerate reciproc acceptabile (adica de catre ambii parteneri). Se considera ca pentru un interval de varsta cuprins intre 20-40 de ani numarul de acte sexuale normale/sanatoase este cuprins intre 1-3/saptamana. Desigur exista si multe alte situatii in care acest numar este diferit, aceasta nu inseamna ca este gresit, atat timp cat partenerii sunt satisfacuti cu viata lor sexuala.