Kilogramul de 900 de grame

Kilogramul de 900 de grame

Autor: Pescaru Valentin – psiholog, psihoterapeut, sexolog

Despre excesele alimentare si nu numai

De ce ne ingrasam?

Acum ceva vreme citeam despre o descoperire a unor cercetatori, legata de studiul cauzelor ingrasarii. Ei au descoperit ca centrul placerii si al satietatii (care te anunta cand te-ai saturat) sunt situate foarte aproape in creier si foarte fin delimitate. Tot ei descoperisera ca daca iti fortezi limitele, mancand mai mult, delimitarea dintre cele doua zone dispare, facandu-ne sa mancam din ce in ce mai mult, fara aceeasi placere si mai ales fara a ne satura, cu alte cuvinte fara masura. Mai mentionez ca studiul era in stransa legatura cu portiile din ce in ce mai mari din restaurantele de tip fast-food. Aceste portii sunt mult peste necesarul de hrana real al unei persoane, pentru o masa.

Consumerismul sau cultura excesului

Dupa ceva timp de la lectura respectiva, ma aflam intr-un cunoscut magazin ce vinde diverse obiecte pentru casa, reprezentanta a unei firme internationale. Aflandu-ma in raionul „pentru bucatarie” am avut revelatia faptului ca niciunul dintre vasele prezentate, niciunul dintre recipientele pentru hrana sau lichide nu mai are marcata cantitatea, respectiv volumul. Adica nu vei stii cat consumi. Asta m-a facut sa-mi explic de ce o gospodina laudata pentru calitatile ei culinare a inceput sa rateze mancarurile dupa ce si-a schimbat vasele de bucatarie cu unele „moderne”.

In epoca in care gramul a devenit „oz” si centimetrul a devenit „inch” devine din ce in ce mai greu, daca nu imposibil, sa-ti dai seama care mai este masura, limita potrivita. Este foarte probabil ca introducerea conceptului „all you can eat” (cat poti manca – trad.engl.) in America, acum aproximativ o decada, a produs o adevarata revolutie. Ceea ce se vede, niste ani mai tarziu este ca „all you can eat” a insemnat de fapt „all you can buy” (cat poti sa cumperi – trad.engl.), doar sa cumperi…

La presiunea consumerismului masina a devenit prea mare, casa a devenit prea mare, totul a devenit prea mare, inclusiv oamenii – a caror „marime” in unele tari depaseste imaginabilul. Dincolo de asta, comportamentul „fara de limita” s-a generalizat, majoritatea oamenilor traind ca si cum totul este nesfarsit, inclusiv resursele planetei.

Lucrul cu „ocaua mica” este noul mod de a face comert. Kilogramul de 900 de grame este o obisnuinta a marilor magazine. Indiferent care este directia, masura, limita, nu mai exista. „Less is more” (mai putin inseamna mai mult – trad.adapt.engl.) a devenit, pe nesimtite, „more is less” (mai mult inseamna mai putin – trad.adapt.engl.)

Rezultatul? Excesul sau lipsa limitei se plateste, INTOTDEAUNA. Psihologia maselor a fost deja tulburata. Obezitatea este considerata urgenta mondiala, bulimia, anorexia, depresia, tulburarile anxioase si alte suferinte psihice explodeaza in statistici. Sanatatea generala este mai proasta decat a fost vreodata in epoca moderna.

Lipsa masurii a ajuns sa ne guverneze. Excesul este in tot si in toate, de la mass media pana la omul de pe strada, de la guverne si politicieni pana la poluarea oceanelor, care a devenit vizibila din spatiu.

Cei ce doresc sa scape incearca diverse solutii de restabilire a limitei. Si ele EXISTA: de la retragerea in insule pustii sau la tara pana la psihoterapie. De la aderarea la forme si formatiuni de actiune si protest pana la cursuri si workshopuri care ii reinvata cum sa fie cu…masura…