Falsele tulburari de memorie

Falsele tulburari de memorie

Autor: Pescaru Valentin – psiholog – psihoterapeut – sexolog – Bucuresti
www.psihologultau.net; www.psihoterapeutultau.net

O situatie care poate aduce dificultati in activitatea de evaluare psihologica a unei persoane sunt ceea ce am numit „false tulburari de memorie”. Sunt din ce in ce mai des intalnite situatiile in care la cabinet mi se prezinta persoane (cu varsta cuprinsa intre aproximativ 40 si 60 de ani) care acuza tulburari de memorie. La recomandarea medicilor de familie sau din alte specialitati sau la cererea proprie, aceste persoane doresc un examen psihologic, pentru ca, spun ele, „au probleme cu memoria” si „se tem sa nu aiba dementa”. Faptul ca s-a scris destul de mult in ultimii ani despre aceasta boala si ca numarul bolnavilor de dementa (cu toate formele ei) este in continua crestere (astfel incat din ce in ce mai multi oameni cunosc pe cineva care sufera de aceasta boala) a facut sa creasca gradul de constientizare a problemei in cauza.
La persoanele mentionate mai sus insa nu se observa (constatare care apare destul de repede in timpul examenului psihologic) semne ale unei patologii. Discursul, rezultatele testelor nu arata nimic patologic. Ce se intampla atunci? Experienta mi-a aratat ca o cauza a acestor „false tulburari ale memoriei” este de fapt o trasatura de personalitate. Unele dintre aceste persoane sunt „agitatii”. Tipul acela de persoane constant agitate, grabite, care vor sa faca totul repede. Asa au fost dintotdeauna (de aceea numim aceasta trasatura de personalitate). Din pacate, la aceste persoane procesul de imbatranire incepe sa se opuna dorintelor si asteptarilor, respectiv vitezei (sau timpului) in care ele doresc sa rezolve o situatie, sau sa intreprinda o actiune. Faptul ca organismul (care incepe sa nu mai raspunda la solicitari asa cum o facea altadata) nu ii mai ajuta le produce frustrare, nervozitate, care, adaugate peste nervozitatea (agitatia) specifica, naturala, produce o oboseala a sistemului psihic, fapt ce nu face decat sa agraveze situatia. Si situatia pare…o tulburare de memorie. Dificultatea de functionare vine de fapt din „neadaptarea vitezei…persoanei la conditiile de…viata”. Cu alte cuvinte, vor ceva ce nu se mai poate, iar asta ii enerveaza, ceea ce consuma mai multe resurse psihice, ceea ce duce la scaderea performantelor intelectuale, ceea ce…
O alta situatie este data de o alta tipologie de persoane: „perfectionistii”. Asteptarile lor inalte, de a performa fara greseala, incep sa intre in conflict cu capacitatile in scadere. Ei vor, dar creierul nu-i mai poate servi asa cum o facea altadata, fapt ce ii frustreaza, ii supara, iar asta consuma resursele psihice si toate duc la aceeasi idee (in fapt un autodiagnostic): „tulburare de memorie” si „daca am dementa”? Desigur, este o falsa tulburare de memorie, cauzata si ea, de o alta trasatura de personalitate. In momentul in care inteleg sa-si adapteze si ei cerintele la posibilitati tulburarea dispare ca prin minune, la fel ca si dementa…
Mai exista o situatie, in care din pacate lucurile nu sunt atat de simple ca cele prezentate mai sus. Este vorba de „depresivi”. In cazul lor, starea de inhibitie totala, de oboseala constanta se adauga procesului de imbatranire, fapt ce duce la scaderea performantelor intelectuale si la „false tulburari de memorie”. Abordarea situatiei este, in acest caz diferita de celelalte. Mai intai se trateaza depresia, ca fiind cauza principala, si tulburarile de memorie vor dispare. Este de retinut ca, mai ales in cazul primelor episoade depresive majore (adica foarte devreme in diagnosticarea tulburarii depresive), poate sa induca in eroare scaderea performantelor intelectuale si sa para o afectiune de tipul dementei. Evaluarea precisa sta in sarcina specialistului (psiholog sau psihiatru).

Cititi si „Exercitii pentru o minte sanatoasa”