Educatia sexuala religioasa

Educatia sexuala religioasa

Iata ca religia loveste din nou. Credinciosi organizati in diferite asociatii au emanat inca o elucubratie: abstinenta ca forma de educatie sexuala?! Adica cea mai buna solutie ca sa nu te imbolnavesti de BTS-uri, sa nu ramai insarcinata este sa te… abtii; sa te abtii cum se abtin credinciosii (cu preotii in frunte) care nu s-au masturbat niciodata, nu s-au uitat la picioarele colegei, care au facut sex doar ca sa aiba un copil etc. Nu mai vorbesc de (unii) preotii care se cam dedulcesc la nurii credincioaselor si al copilasilor de amvon (fiecare dupa “gusturi” si “aplecari”). Adica aici se aplica varianta “sa faci ce zice popa, nu ce face el”.

Dupa mintea lor, de Ev mediu, intr-o epoca in care abunda organele genitale la ora de maxima audienta si la fiecare colt de strada solutia este abstinenta. Adica intr-un mediu in care abunda stimularea sexuala sa te abtii ar fi o solutie. Dovada a unei minti inguste, a dorintei de a pastra lucrurile intr-o inapoiere totala, caci de,’ poporul inapoiat este un popor slab, usor de condus si manipulat.

NU! Solutia unei vieti sexuale frumoase si sanatoase este, si va ramane in continuare EDUCATIA. Solutia rezolvarii problemelor legate de copii care incep viata sexuala prea devreme, nepregatiti, neinformati, care au copii la randul lor, care se imbolnavesc de boli cu transmitere sexuala intr-un ritm alarmant este intelegerea unei idei de baza legata de existenta fiintei umane: sexul inseamna PLACERE dar inseamna si RESPONSABILITATE. Le ai in vedere pe amandoua, totul va fi in regula.

Inlocuirea educatiei sexuale cu abstinenta este dovada de crasa necunoastere a unor realitati de an 2015. De fapt, printre initiatorii si sustinatorii unor astfel de idiotenii nu regasim nici doctori, nici sexologi, niciun fel de specialisti care pot veni cu solutii adevarate.

Abstinenta nu este o solutie generala. Poate functiona mai degraba ca o optiune personala decat ca o regula de masa. Cine a vorbit cu oamenii care au fost in aceasta situatie (voit sau nevoit) si care s-au casatorit fara a avea relatii sexuale? Iar dupa aceea au vazut nepotrivirea care nu a putut fi depasita. Cine isi doreste o viata fara placere ci doar o imensa frustrare? Dar aici ajungem la adevarata cauza a lucrurilor, abordarea religioasa a unei chestiuni de viata.

Unul dintre lucrurile infierate de Biblie este actul sexual. El este prezentat pe de o parte ca un act animalic, dedicat doar reproducerii speciei iar pe de alta parte ca un pacat absolut. Nu exista nicio asociere intre actul sexual si ideea de intimitate, de apropiere de partener. Sa simti placere in timpul actului sexual este interzis.

De la aceasta perspectiva pleaca sustinatorii credinciosi-religiosi ai abstinentei (alaturi de alte elucubratii pe care le-au emanate de-alungul timpului): nu este important sa te simti bine cu partenerul, iar daca te casatoresti si lucrurile nu merg bine, nu conteaza. Nu este o problema sa te lipsesti de una dintre marile placeri ale vietii…

Efervescenta cu care biserica romana, prin diversi interpusi isi face simtita prezenta este demna de luat in seama. Felul in care intelege sa faca parte din societate este cel putin discutabil. Actiunile ei incep sa semene din ce in ce mai mult cu actiunile din alte “tari de soare pline” unde fanaticii religiosi darama monumente, omoara pe cei altfel decat ei, impun fel de fel de reguli…