Drepturile copiilor nenascuti

Drepturile copiilor nenascuti

De (prea) multa vreme mass-media ne prezinta, cu o obstinatie morbida, stiri senzationale. Intre ele, o categorie aparte: cea a copiilor maltratati, abuzati, ucisi, abandonati. Nu este nimic senzational in asta, ba dimpotriva, este oribil si trist. Mass-media, in inconstienta perversa de care da dovada nu prezinta decat stirea, cu scopul de a soca: un copil tinut in lanturi, unul gasit in toaleta unui tren induce o anume stare, nu? Emotionalul este intins la maximum, afectivul plange, si lucrurile continua, pana la urmatoarea stire, cu un copil de cateva luni ucis de o mama psihotica, s.a.m.d.

Nu mai aflam nimic insa despre autorii acestor fapte; despre cei carora cu greu putem sa le mai spunem „fiinte umane” expresie care seamana in cazul lor mai degraba cu o blasfemie. Printre acestia sunt primitivii, cei pentru care conceptia unui copil nu a depasit primar de instinct de reproducere, cei cu minima constiinta dar care este si ea anulata de consumul excesiv de alcool, sunt iresponsabilii pentru care un copil in plus nu este decat o obisnuinta, sunt persoanele cu grave probleme psihice care nu au constiinta si discernamantul propriilor fapte, in fine, sunt persoane mai mult sau mai putin diagnosticate, putin sau deloc educate, pentru care nasterea unui copil reprezinta o obligatie, un obicei mostenit. Unde sunt „stirile” despre pedepsele lor?

Toti acestia nu realizeaza ca un copil este, inainte de toate o responsabilitate, dupa care este o bucurie, o implinire. Nu realizeaza ca un copil are nevoie de un mediu in care sa creasca si sa se dezvolte, iar aceasta inseamna inclusiv o anumita stare materiala, inseamna educatie, inseamna iubire si ingrijire; nu realizeaza ca mai multi copii inseamna mai multe responsabilitati si, de ce sa nu o spunem (sa le-o spunem noi daca ei nu stiu) mai multe dificultati. Printre „producatorii de copii” intalnim de multe ori persoane care nu au muncit o zi in viata lor si probabil nici nu o vor face, si folosesc copii ca sursa de bani, aceasta incluzand vinzarea copiilor, abuzarea lor, sclavia si prostitutia; intalnim persoane fara educatie si fara posibilitati. Intr-o tara care „se plange” de numarul de asistati aproape nu exista masuri care sa schimbe situatia!!!

Sa-mi fie iertat tonul, dar dupa mai multi ani de activitate intr-un spital de psihiatrie in care vad deja a treia generatie de copii cu probleme psihice, proveniti din parinti cu grave probleme psihice ma intreb: exista „Drepturile Omului”, exista „Drepturile pacientilor” etc., dar unde sunt DREPTURILE COPIILOR NENASCUTI? Cei a caror existenta este condamnata inainte de a se naste? Pe ei cum ii aparam? Cum ii aparam pe cei care sunt condamnati la neiubire, le lipsa unei familii, la abandon? Ce se va intampla cu copii care vor creste (caci nu poate fi vorba dedezvoltare) intr-o familie in care ambii parinti traiesc intre delir si halucinatii? Sau in care abuzul de alcool este activitatea de baza? Sau in care bataia este forma principala de educare?

Nimeni nu vorbeste despre masuri in acest sens, despre educatie si informare, despre responsabilizare, despre decizii clare si daca este cazul, despre pedepse drastice. Are un „parinte” ?! care isi abandoneaza copilul dreptul de a mai face copii? Este oare acesta un drept? Sau el trebuie cumva castigat, meritat?