Depresia post-partum, o problema reala

Depresia post-partum, o problema reala

Nasterea unui copil implica multe schimbari in viata femeii dar si cuplului din care face parte aceasta. Este un eveniment greu de comparat cu orice alt eveniment, caci aduce schimbari atat in plan emotional cat si in cel fiziologic, relational, profesional etc. Nasterea unui copil aduce cu sine in viata femeii atat un rol cat si responsabilitati noi, modificarea modului in care decurge viata de zi cu zi a persoanei si a cuplului sau familiei. Este un moment care o pune pe mama intr-o situatie noua, in care nevoile si compotamentul copilului sunt necunoscute.

Marea majoritate a femeilor ce nasc trece printr-o stare deosebita in zilele de dupa nastere, stare care are la baza atat starile emotionale dar si schimbarile fiziologice („furtuna hormonala”), stare caracterizata de modificari rapide ale dispozitiei, iritabilitate (nervozitate), teama, insomnii etc. Se considera ca opt din zece mame se simt triste dupa momentul nasterii; emotiile dureaza cateva zile, pana la maximum doua saptamani. In unul din opt cazuri insa situatia nu se schimba si nu se imbunatateste, ci dimpotriva, se agreaveaza, instalandu-sedepresia post partum: starea de tristete se adanceste, plansul este facil, teama, gandurile negre se inmultesc, insomnia devine o problema majora, obosela este acuta, apare lipsa poftei de mancare, dificultatile de atentie si concentrare se maresc. Se adauga sentimente de lipsa de valoare, de vina, de inutilitate (toate legate de indoiala de a fi o mama buna) si, in cazurile mai deosebite ganduri de a-si face rau siesi sau copilului. Persoana se izoleaza si se retrage in sine, iar sentimentul ca viata nu merita traita se acutizeaza.

Ca orice eveniment special din viata noastra, nasterea aduce cu sine o multime de trairi emotionale: de bucurie, de incantare dar si de suparare, de ingrijorare, de neliniste fata de viitor si fata de capacitatile proprii. Multe dintre mame nutresc aceste ganduri dupa nastere, temandu-se si indoindu-se de calitatile de mama; se ingrijoreaza usor si mai mult decat ar fi cazul pentru copil si pentru sanatatea si viitorul lui. Stari de neliniste, de anxietate, dureri fara o cauza clara, insomnii sunt intr-o masura caracteristice perioadei de dupa nastere si vor trece incet-incet, in doua-trei saptamani dupa nastere. In cazul in care aceste stari nu trec nici dupa o luna de la nastere, si tind sa se agraveze asa cum am mentionat anterior este imperios necesar sa se ceara sprijin de la specialisti: medic de familie, pediatru, psiholog. Acestia sunt in masura sa evalueze situatia si sa indice cele mai bune variante terapeutice.

Exista cateva recomandari care pot pregati atat femeia cat si familia pentru evenimentul nasterii:

– sa se inteleaga ca femeia care a nascut are nevoie de liniste si odihna pentru a se recupera, astfel incat sa se gestioneze corect timpul pe care aceasta il va petrece cu copilul. In general, de aici apar si marile dificultati dupa nastere: mama se neglijeaza pe sine pentru a avea grija de copil si va adanci (agrava) starea de oboseala, fapt care poate duce la declansarea unor boli, intreruperea lactatiei etc.

– persoanele din jur sa acorde sprijin mamei, sa aiba rabdare cu ea, sa-i acorde timpul necesar pentru a-si reveni dupa nastere. Este recomandat ca proaspata mama sa aiba sprijinul unei femei cu experienta care sa o ajute si sa o sfatuiasca in legatura cu copilul; legatura stransa cu neonatologul sau medicul pediatru este recomandata;

– dincolo de perioada de dupa nastere in care un program este greu de urmat, sa se urmareasca totusi introducerea unui program in viata copilului si a mamei, astfel incat mama sa beneficieze de timp suficient pentru odihna si refacere. Sprijinul partenerului sau a altor persoane care sa o inlocuiasca pe mama atunci cand nu este necesar sa fie prezenta este foarte important.

– exista foarte multe carti care trateaza venirea pe lume a unui copil si perioada de dupa; exista si cursuri de parenting, care pot pregati femeia fara experienta (si partenerul acesteia) in legatura cu nasterea copilului. Informatia si educarea pot indeparta in mare masura teama venita din necunoastere.

– exista si pregatirea psihologica, emotionala pe care femeia trebuie sa o faca inainte de venirea pe lume a copilului, sa se gandeasca si sa pregateasca pentru aspectele clare pe care evenimentul le va schimba pentru o perioada de timp: programul zilnic, ritmul si stilul de viata, viata profesionala, relatia cu partenerul etc.

Daca totusi starea de depresie se agraveaza, asa cum a fost descrisa mai sus, este necesar sa se procedeze cu responsabilitate, sa se ceara ajutor in situatia existenta. Starile tratate din vreme se pot recupera mult mai repede decat cele care treneaza.

Este foarte important sa se intelega urmatoarele, mai ales de catre femeile aflate in suferinta: depresia este o realitate si nu o nascocire, este o stare care o poate impiedica pe mama sa nu aiba energia si interesul de a avea grija de propriul copil. Aceasta nu este o optiune, caci nici o mama nu alege in acest fel, ci o consecinta a starii depresive. De aceea aceasta stare trebuie tratata urgent, pe orice cale va fi nevoie, pentru ca mama sa-si reia rolul potrivit cat mai repede.

Tratamentul depresiei post-partum poate fi facut, daca este cazul, pe doua cai, ele putand fi sau nu, combinate: este vorba de tratament medicamentos si psihoterapie. Doar specialistii (printre care ar trebuie sa se afle si un psiholog cu experienta) pot stabili care este calea cea mai buna de abordare a situatiei. Medicamentele pot fi prescrise doar de catre medic iar psihoterapia va si sustinuta de catre un psihoterapeut atestat, in cadrul unor sedinte confidentiale.

Cateva recomandari in cazul existentei simptomelor depresiei post-partum: orice femeie poate fi in aceeasi situatie drept care vorbiti despre ceea ce simtiti, cereti ajutor in ingrijirea copilului, gasiti timp pentru dumneavoastra, timp necesar pentru odihna si refacere. Perfectiunea este dusmanul binelui, nu incercati sa fiti mama perfecta, sunteti doar om si este normal sa nu stiti sau sa gresiti. Nu exista o stiinta „a fi parinte” si a fi parinte nu este usor pentru nimeni. A fi parinte este o responsabilitate dar si o placere.

Experienta mi-a demonstrat ca femeile cel mai putin susceptibile de a dezvolta o depresie sunt cele care s-au pregatit pentru eveniment, care „au facut loc” copilului in viata lor deja (inainte de nastere), din toate punctele de vedere, atat cat se poate (nu-si fac probleme din cauza serviciului, a schimbarii de greutate, a posibilitatii ca sanii sa li se lase, care vor avea grija sa pastreze un echilibru intre timpul petrecut cu copilul si pentru sine etc.). De aici rezulta o alta recomandare: un copil trebui sa vina pe lume ca o asteptare, ca o implinire a unei relatii frumoase. El nu va rezolva problemele unui cuplu (ci dimpotriva), el nu va aduce inapoi un partener si nu-l va lega de casa (decat eventual pentru moment). Un copil nu se face pentru sine sau pentru celalalt ci pentru amandoi si pentru…el. Cadoul lui cei mai pretios cu care intra in lume este viata si…familia; el va da inapoi bucurie si implinire…