Ce trebuie sa stim despre dementa

Ce trebuie sa stim despre dementa

In cabinet ma intalnesc foarte des cu nenumarate intrebari legate de dementa; voi incerca sa raspund aici ca cat mai multe din intrebarile care imi sunt puse de catre persoane care nu primesc informatiile necesare despre aceasta afectiune. Daca am omis ceva va rog sa imi scrieti si va voi raspunde.

Dementa este o tulburare caracterizata prin deficite cognitive multiple, care includ, printre multe altele, scaderea memoriei. Se observa cresterea incidentei ei in ultimii ani in populatie.

Trebuie specificat de la inceput ca, spre deosebire de alte boli psihice dementa are un substrat organic, nu este o boala psihica, de proces, ci de organ (nu exista un eveniment ce imbolnaveste organul – creierul – ci afectarea organului produce efectele pe care le observam). Cu alte cuvinte exista o afectare a creierului care produce o afectare a functionarii acestuia (inclusiv a proceselor psihice) si, ca urmare, a comportamentului persoanei.

Functiile afectate includ inteligenta, limbajul, rezolvarea problemelor, memoria de scurta si lunga durata, orientarea in timp si spatiu, atentia, concentrarea, posibilitatile de planificare, organizare, abstractizare, dar si abilitatile (functionarea) sociala (relationarea cu ceilalti).

Cauze ale dementei

Tumori (cerebrale)

Traumatisme (hematoame, posttraumatice)

Infectii cronice

Cardio-vasculare (infarct unic sau multiplu)

Congenitale/ereditare

Fiziologice (epilepsie, hidrocefalie)

Metabolice (deficit de vitamine, tulburari metabolice cronice)

Demente degenerative (Alzheimer, Pick, Parkinson, Wilson)

Demielinizare (scleroza multipla)

Droguri si toxine (alcool, metale grele, intoxicatii cu oxid de carbon, medicamente, iradiere)

Dementa este insotita de modificari ale capacitatilor cognitive, afectului, personalitatii si comportamentului. Mai mult decat atat boala este insotita si de stari dintre cele mai diverse ale persoanei afectate (tristete profunda, depresie, retragere, izolare, sau, dimpotriva, agitatie psihomotorie, impulsul necontrolat de a pleca, fara un scop precis, si, in cazuri extreme, idei suicidare sau de autopedepsire). Aceste trairi pot fi intelese in masura in care trebuie sa admitem ca persoana afectata de dementa se simte straina atat de sine cat si ceilalti, nimic din ceea ce stia si putea nu mai este valabil, iar constiinta acestui proces ireversibil este o trauma in sine. Drama de a-si pierde controlul asupra propriei vieti este extrem de dureroasa. Este bine sa intelegem si sa acceptam faptul ca nimeni nu alege sa fie asa, dupa cum nici boala nu alege victimele – putem fi oricare dintre noi….

Din pacate dementa reprezinta un proces ireversibil, scopul tratamentului fiind mai degraba incetinirea lui si nu reversibilitatea lui. In acest sens este extrem de importanta diagnosticarea cat mai rapida a afectiunii; se pot castiga ani buni de functionare aproape normala in acest fel. Diagnosticarea este relativ usoara – de la teste psihologice pana la tomografie cerebrala. Mai mult decat atat, controlul periodic (testarea psihologica) este foarte important, atat pentru a se urmari derularea procesului cat si pentru a se identifica planurile functionale ale persoanei, pe care se poate construi o abordare psihoterapeutica.

In afara tratamentului medicamentos exista variante de psihoterapie specifice acestui tip de problematice.

Mai mult decat atat este de preferat sa nu fortam persoana dementa in a face eforturi pentru a sustine niste actiuni sau activitati pe care obisnuia sa le faca. Imposibilitatea de a duce la bun sfarsit sarcinile nu fac decat sa inrautateasca starea de boala. Este recomandat sa adaptam aceste activitati la posibilitatile actuale ale persoanei: mai putine, mai simple, afise puse la vedere cu diverse indicatii, semne ce pot fi purtate (bratara, inel etc.), telefon mobil care poate fi programat la o anumita ora si sa afiseze un anumit text care sa aminteasca sarcina de executat, agenda, etc. Este recomandat ca persoanele cu aceasta afectiune sa poarte tot timpul asupra lor o lista cu cateva informatii: numele, boala/bolile pe care le are, telefoane de contact ale unor persoane importante, grupa sanguina, daca se afla sub tratament cu diverse medicamente, copie dupa buletin etc. Ar fi de preferat ca persoana sa nu poarte asupra sa obiecte de valoare (ceas scump, bijuterii, telefon mobil scump etc.), sume mari de bani sau documente/acte in original, cheia de la casa; exista riscul major de a le pierde sau de a-i fi furate

Pentru a ne da seama de gravitatea acestei afectiuni, putem sa ne inchipuimtraseul invers al dezvoltarii unei persoane, de la perioada adulta catre copilaria mica – inceputul vietii. De la independenta catre dependenta totala. Capacitatile si cunostintele sunt pierdute in ordinea inversa achizitiei lor: sunt afectate intai memoria, de la cea de scurta durata la cea de lunga durata, de la cea superficiala la cea profunda (numele propriu sau al membrilor familiei, adresa, data nasterii etc.), celelalte capacitati cognitive si comportamentale, apoi limbajul, ingrijirea personala, controlul sfincterian, etc.

Exista un comportament de prevenire al instalarii dementei, respectiv atentia crescuta daca:

– Exista o afectiune dintre cele indicate la cauze sau asemanatoare

– Daca exista cazuri in familie (exista un factor ereditar in transmiterea bolii)

– Daca exista un comportament de risc ridicat: consum cronic de alcool, lucru in mediul toxic si altele descrise mai sus

– Persoana normala, sanatoasa, sau familia, prietenii, observa o afectare a capacitatilor cognitive fara cauze vizibile

In sfera comportamentului preventiv sta si „exercitiul mintii”, dupa principiul antrenamentului care pastreaza sanatatea organului: cititul, operatiile mintale simple sau mai complicate, exercitiul memoriei prin memorarea voita de texte/poezii, rezolvarea de rebusuri sau alte jocuri de acest tip, jocurile de inteligenta pe calculator, alimentatie sanatoasa care sa ofere creierului substantele necesare, iesirea din cand in cand la munte pentru oxigenare, etc.